Un fel de self-portrait

Sunt un om simplu, ce poate trece neobservat.

Un om care are foarte multe frici, dar în egală măsură am și multe visuri, iar unele-mi par uneori a fi nedemne de mine. Totuși, nu renunț ușor la ele…chiar dacă le amân mai multă vreme decât e permis.

Sunt și un om cu tipare toxice care nu-mi mai servesc, cu multe reprimări, iar aici învăț să mă observ, să rescriu ce pot, să eliberez treptat din tot ce nu-mi mai este de folos.

Sunt și un om căruia nu i-a plăcut foarte mult școala. La partea asta încerc să înțeleg dacă era din cauza bullying-ului repetat din primii ani, căci apoi am avut și perioade cu rezultate bune, ori poate pentru că nu găseam sensul anumitor materii, reguli, profesori.

Totodată, sunt un om care a trecut prin momente dificile pe parcursul vieții dar care, cumva, a găsit și bucurie căci nu m-am oprit nicicând din căutare, chiar dacă la început mergeam mai mult cu ochii aproape închiși.

Am căutat iubirea care să mă salveze, până când am realizat că e nevoie să mă iubesc și eu, am căutat oamenii potriviți mie, pasiunile pe care să le urmez și să le transform în locul ideal de muncă, am căutat locuri care să-mi facă inima să bată mai tare și caut fără oprire versiunea mea cea mai bună.

Sunt un om cu trecut, însă mă interesează din ce în ce mai mult cine sunt în prezent.

Azi. Acum. Aici.

Iubesc enorm cuvintele și puterea lor de a transmite o emoție, o tresărire, o răscolire în gânduri, o așezare în inimă. Le caut peste tot, mai ales în citate din care am sute, dacă nu mii, salvate peste tot (Pinterest, Instagram, Facebook, memoria telefonului).

Iubesc fotografia, persoanele sincere și sensibile, toamna cu absolut tot ce reprezintă ea, răsăriturile din Colibița, lucruri simple care-mi fac inima să tresară.

Mă îndrăgostesc din nou și din nou de apusurile pline de culoare, marea în afara sezonului, munți și păduri, bujori, lalele, mirosul fumului de lemne arse-n sobă.

Ador parfumul de vanilie sărată, gustul ceaiului verde & negru (cu sau fără iasomie), cafeaua cu multă spumă de lapte, vinul roșu sec și multe, multe alte lucruri pe care le poți descoperi pe parcurs, dacă vrei și o să-ți facă plăcere să rămâi pe aici un timp.

Iubesc foarte mult să observ și să simt energia locurilor, a momentelor și a oamenilor.

De aici se pare că îmi vine inspirația. .

Mă emoționează și mă fascinează până la oase vulnerabilitatea, curajul de a fi diferit, dăruirea totală a celor care vor să facă din lumea asta un loc mai bun.

Dacă cineva mă întreabă cine sunt eu, o parte din CV & o parte din afara lui, i-aș spune că sunt:

• o căutătoare de cuvinte și emoții în fiecare moment;
• în zilele de weekend și în toate celelalte zile ale săptămânii (insert smiley face here) sunt jumătatea feminină (fotograf de evenimente) la Jurnal Fotografic (o mare parte din fotografiile de pe aici sunt marca Jurnalului);
• în perioada februarie – noiembrie 2021 am fost realizator radio…dar asta sună prea serios ;). Mai degrabă, m-am jucat pe radiovocativ.com în emisiunea numită Bazar de cuvinte, unde nici o ediție nu a fost la fel cu cealaltă (toate edițiile sunt salvate pe Soundcloud aici);
• începând din iunie 2022, în continuarea proiectului avut la radio, mi-am “deschis” propria mea cafenea literară – un podcast visător pentru oricine are nevoie de un ceas de visare;
• și, nu în ultimul rând, cum ziceam și mai sus, sunt o căutătoare de mai mult: în viață, în general. #workinprogress

Cam atât despre mine, pentru acum.

Dar sunt curioasă să știu și despre tine, cine ești tu (mai puțin în C.V., mai mult în afara lui).

Let me know below.

Cu emoție,

S.

about meiubescprezentareselfportrait