Sub cerul albastru totul se schimbă

Privesc șoseaua de sub întinderea cerului albastru și livada de la capătul drumului cum mă poartă iar spre dealurile copilăriei.

Acum totul îmi pare secat de viață și din ce în ce mai puțin impunător.

Merii din livadă au fost scoși din rădăcină, pământul este ars, dar cerul acesta îl recunosc din alte veri de demult. 

Da, cerul pare să fie neschimbat. 

Totuși toată această uscăciune, fumul de pe dealuri îmi îngreunează cu amărăciune sufletul.

Mă gândesc să dau vina pe întârzierea primăverii, însă cea care merită să fie învinovățită sunt eu. 

Pentru că nu mai știu cum să mă uit la viața care-mi fuge printre degete, am uitat cum să zâmbesc fără motiv, m-am pierdut în grijile de oameni mari. Ce lucru ciudat să fiu și eu la rându-mi un om mare…

A ieșit soarele. Lumina lui îmbunează priveliștea, gândurile și mă poartă mai departe pe ulița satului.

Iată, am ajuns în locul de unde a început totul. 

Aici mi-a început viața. Aici au trăit strămoșii mei.

Și pășesc pe pământul sterp, căutând umbrele pașilor celui ce mi-a fost bunic. 

Caut timpul care a trecut, zilele de vară lipsite de ceas, bucuria aia neîntinată de nimic. 

Caut și nu aud decât liniștea.

Dar respir cumva ușurată, măcar liniștea pare că sună la fel. 

Mai am timp să pun întrebări, mai am timp să mă găsesc, mai am timp să zâmbesc așa cum o făceam în copilărie. 

Pe dealurile astea uscate de timp, unde bătrânii s-au stins pe rând, e veșnicia.

Aici, unde sărăcia e văzută doar de cei care nu înțeleg simplitatea vieții la țară și bucuria unei case din chirpici unde căldura se simte mai mult din inimile celor care o locuiesc, e fericirea.

Aici sunt fiica mamei mele, sunt moștenirea bunicilor plecați spre cerul albastru, sunt durerea și bucuria lor, sunt cuvintele nerostite de ei, sunt iubirea rămasă-n urma lor.

Printre crăpăturile casei, prin lutul modelat cândva de mâini aspre care mă purtau prin păduri și peste dealuri, aud străbunii cântând.

Și primesc a lor cântare cu ochii închiși având inima deschisă spre soare.

Sub cerul albastru totul se schimbă.

S.

amintiri din copilăriebuniciDormoșteniresatul românescstrămoșiveșnicie