Serendipity

Acest cuvânt. 

Serendipity.

O să-l tot repet pe parcurs pentru că vreau să-ți între în gânduri, pe sub piele, să se coboare-n inima ta.

Și, data viitoare când vei merge undeva, vreau să-l iei cu tine. Vreau să-ți răsară ca un soare de vară în mijlocul unei zile cu nori. Vreau să-ți amintească să ieși din gânduri și să te lași purtat.

Serendipity.

Dacă-i cauți definiția, vei găsi mai multe variante. În principiu, este definit ca „o descoperire întâmplătoare făcută în timp ce se căuta cu totul altceva.” 

Ah, dar asta e prea puțin pentru tot ce înseamnă de fapt. Am să încerc și eu să-l redau, prin exemplul propriu. 

Serendipity.

Acest cuvânt mi-a însoțit drumul și alegerile zilei de miercuri, 26 octombrie. O zi care avea să declanșeze un val imens, frumos, surprinzător de întâmplări.

Totodată a fost un cuvânt ales cu un scop bine definit, pentru că m-am observat în ultimele zile căutând drumul deja familiar, aceleași restaurante pe care deja le ador.

M-am observat anticipând momentele, planificând ce urmează, imaginându-mi scenarii și, apoi, atașându-mă de ele. 

Am vrut să ies din cercul acesta vicios și să-mi dau voie să mă las surprinsă, purtată de drum dar și deschisă să o iau pe cărări neplanificate. 

Asta am făcut.

Și de fiecare dată când îmi surprindeam gândurile ca devenind obraznice, repetam: 

Serendipity

Serendipity

Ser·en·dip·i·ty

Puterea cuvântului avea să se manifeste în curând.

Ubud Writers & Readers Festival 

Acest afiș îmi atrage atenția și mă pune pe gânduri, începe de mâine: 

Hm, cum ar fi să particip la un prim festival de scris?

Nu-mi este clară locația dar fac o fotografie afișului și îmi notez mental că voi căuta mai târziu.

Serendipity. 

Mă las ghidată și purtată mai departe.

Ajung lângă locația principală a festivalului. (paranteză – aha, lucrurile încep să se întâmple) 

Oh, ok. So here it is. Intru, pun niște întrebări. Aflu prețul (150 Euro/zi pentru vizitatori internaționali), verific programul, pot face plata online. E deja ceva ce-mi atrage atenția fix a doua zi. Total diferit față de ce aveam de fapt să trăiesc. Dar asta e o poveste pentru data viitoare.

Am plecat de acolo gândindu-mă la decizia pe care o aveam de luat. 

Pentru că primisem cei 500 de Euro (despre care am scris aici) cu două zile în urmă pentru a trăi toate experiențele pe care simt să le trăiesc aici, simțeam cumva că poate am o responsabilitate de a fi atentă în ce anume îi investesc. 

Dar totodată o priveam ca pe o manifestare a ceea ce fac de când sunt aici, scrisul.

O manifestare puternică pentru a ceea ce devin sau deja sunt.

Și mi-am zis: Da, voi lua biletul când ajung seara la cazare.

Serendipity.

Încep să simt acest cuvânt mai profund în interiorul meu.

Merg mai departe câțiva pași uitându-mă pe harta deschisă pe telefon. Voiam să verific pe unde am de făcut stânga/ dreapta pe un drum din care mai aveam de parcurs câțiva km buni 🙂

Până când, în fața mea, aproape de trotuar oprește un scuter albastru mai vintage.

Un nene simpatic începe să vorbească într-o engleză destul de bună. Încă nu-mi dau seama dacă vorbește mai mult pentru el sau pentru mine. 

Dar zice ceva care îmi atrage atenția. Ceva cum că locurile autentice, frumoase ale Ubudului nu sunt pe Google Maps. Îmi spune că peste drum de noi sunt lanuri de orez care sunt îngrijite de 123 de familii. 

Mă atrage modul lui prietenos și înțelept de a spune povești. 

„Do you want me to take you there?” mă întreabă. 

Serendipity. Take the wrong turns today.

Răspund instinctiv:

„Yes, and I will pay you”

Mă urc pe scuterul din 1973 și mergem câțiva zeci de metri înapoi pe drumul pe care eu tocmai venisem.

(Până să oprim m-au lovit niște gânduri trecătoare cum că nu sunt prea întreagă la minte să am o încredere așa de oarbă în cineva pe care l-am întâlnit prima oară). 

 Serendipity.

Sunt în siguranță.

Am ajuns într-o parcare cu o poartă care dă spre lanurile de orez.

O întindere de verde se dezvăluie în fața mea. Și pornesc pe urmele lui Made (acesta e numele lui) pe cărările înguste și trec pe lângă mai multe etape din procesul de creștere al orezului. 

Sunt uimită, copleșită de liniștea de aici. De frumusețea locului. 

Și de poveștile acestui om plin de cunoaștere. Mi-a arătat tot felul de plante, mi-a dat să mănânc o guava, mi-a oferit din energia lui și din fiorii lui când povestea anumite lucruri legate de viață. 

Dar cel mai uimitor lucru a fost sentimentul că am parte de o întâmplare complet neplanificată, de o descoperire doar a mea și de o experiență unică. 

De acolo, am mers împreună la Taman Dedari – un loc pe care-l aveam salvat în wishlist ca locație de vizitat.

Dar cumva, deși este cu siguranță impresionant acolo iar statuile imense îți cam taie răsuflarea…Ei bine, nu s-a comparat cu plimbarea avută prin orezării.

Sunt momente sau locuri simple care lasă o amprentă puternică asupra ta și sunt locuri sau momente extraordinare care nu te ating atât de mult. 

În doilea caz cred că se întâmplă așa din cauza acelei planificări anterioare, din cauza așteptărilor făcute legate de moment/ eveniment/ loc/ etc.. 

Concluzia mea, toți oamenii care vin în Bali ar trebui să aibă un Made al lor măcar pentru câteva ore de explorat alături de el. (și da, pot oferi contactul lui cu dragă inimă și cu multă bucurie din partea lui.)

Însă ziua nu se încheie aici. 

Serendipity. 

Când eram la masă, la Taman Dedari, my dearest Desiree mi-a scris de un curs de dans ce urma să aibă loc în seara aceea.

Era puțin diferit de ecstatic dance, și am zis „De ce nu?”.

La acel curs de dans aveam să experimentez o poveste despre care am scris deja aici. 

O conexiune puternică, un dans intim, lipsit de așteptări, cu cineva sau cu tine însuți poate să trezească, dacă este în amorțire, propria-ți putere.

Iar de acolo, vine un curaj care te poartă spre alegeri nebănuite.

Serendipity. 

Acest cuvânt. Acest cuvânt va marca pentru totdeauna ziua de 26 octombrie 2022. 

Scrisori din Bali

26 Oct. & 02 Noiembrie 2022