By 
sau un altfel de newsletter. Numărul doi vine cu vulnerabilitate, noutăți și o carte de poezii, CUVINTE SIMPLE, un prim e-book.
Dragul meu cititor, confident, prieten…
În primul rând, sper că aceste zile ți-au fost prilej de liniște, recunoștință, bucurie, renaștere, iubire, poate puțină poezie și infinită bucurie venită pe furiș de la oameni dragi.
Acum, în al doilea rând, eu mă reîntorc spre tine, aproape cinci luni mai târziu de la prima scrisoare trimisă, cumva schimbată.
Dacă data trecută îți scriam de pe alte tărâmuri, acum îți scriu aceste rânduri dintr-un alt loc ce mi-a devenit acasă (mulțumesc Lori) și ascult Jiul de peste drum cum își urmează cursul făcut în timp, neîmpotrivindu-se, alunecând cu ușurință printre pietre mici sau mari, curgând la vale acolo unde-l poartă pământul.
Ah, pâmântul acesta. Îl aud parcă strigând ceva ce nu am deslușit încă.
Poate că sună ciudat și poetic, dar aud strigătul pământului.
Poate e un cântec, poate e o rugă, poate e o chemare să mă reîntorc în natură mai mult, mai des, să caut să-l înțeleg.
Dar mai am nevoie de timp.
Până atunci, vreau să vin cu un fel de rezumat al începutului de an.
Neliniște
Aceste câteva luni, de la mijlocul lui Ianuarie începând, le-am perceput, la momentul lor, ca fiind dificile, apăsătoare, nesfârșite.Am trăit o constantă stare de neliniște, nu am știut cum să cer ajutor. Și, ca de obicei, nu am prea vorbit despre asta.
Aleg acum să-ți spun despre ele pentru a-ți aminti că lucrurile sau oamenii nu sunt mereu așa cum par ori încearcă să fie, mai ales în social media.
În plus, știu câtă nevoie avem cu toții de mai multă vulnerabilitate.
Lupte interioare
M-am luptat cu mine însămi, încercând să înțeleg, să mă schimb, să fac tot felul de provocări, să fiu imaginea unui om care arată perfect, care scrie perfect, care face fotografii perfecte.
Mi-am pus tot felul de termene, mi-am propus enorm de multe, mi-am făcut planuri de care m-am atașat enorm și am suferit pe măsură, m-am învinovățit gândind că nu sunt în stare să fac nimic, m-am resemnat cu lacrimi în ochi crezând că nu merit să primesc mai mult de la viață.
M-am implicat într-o mică acțiune de donat pentru refugiați și, deși am avut susținerea și implicarea prietenilor apropiați, ajunsă acolo nu am simțit că am făcut mare lucru. Și că TREBUIE să fac ceva mai mult.
Dar ceea ce TREBUIA să fac, prioritar, era să am grijă de mine și să fiu bine în interior căci nu mai aveam de unde să ofer.
Îhîm… eu care, spre rușinea mea, vă încurajam ultima dată la blândețe față de voi și să cereți ajutor.
Dar sunt sigură că știți și voi ca mine că teoria e mereu ușoară, practica este cea plină de provocări.
Și în această luptă a mea mi-am dat seama, privind-mă în oglindă, că nu mă recunosc.
Am și scris despre aceste trăiri pe Medium, care au venit cumva împreună cu vârsta de 35 de ani, pentru că aveam nevoie să mă separ de ele, de tot amalgamul de gânduri greoaie și care uneori nu păreau a fi ale mele.
Concluzii
Azi, privind în urmă cu ochi limpezi la toată această luptă îmi dau seama că era necesară, probabil încă este.
Pentru că, de fapt, această luptă interioară îmi arată că nu-mi mai este bine cu tot ce credeam că trebuie să fiu, să fac, să creez.
Eliberări & întrebări
În această presiune constantă care vine din interior, eu mă eliberez de fapt de trecut.
În această “încercare continuă de a fi într-un anumit fel” mi-am dat seama că cel mai important e să-mi fiu de ajuns în punctul acesta în care sunt azi.
Totodată am ajuns să mă întreb ce înseamnă o viață trăită din plin, pentru că prea se simțea totul ca un efort. Și vreau să se simtă altfel.
Transformare
Da, accept provocările, dar refuz să mai merg pe calea greoaie în care-mi pun singură tot felul de piedici.
Și învăț să nu mai fac totul perfect, ci cât pot de bine acum.
La aceste conștientizări au ajutat mult și cărțile care mi-au trecut prin mână, minte și suflet în ultima perioadă. Apoi au contribuit și câteva podcast-uri faine (am să le las într-o listă la final, poate sunt de folos).
Nu am crezut că voi privi astfel lucrurile, nu am observat atât de bine transformarea că eram ocupată cu luptele și împotrivirile mele, dar observam schimbarea stărilor de la o zi la alta, observam cum gândesc, uneori mă lăsam purtată de stare cu oarecare ușurință, alteori mai puțin.
Dar în subconștient știam că e un proces tot ce mi se întâmplă, știam că am nevoie să trec prin el, știam că am nevoie să-mi întâlnesc fricile, să stau la un ceai cu ele ori să avem un emotional eating împreună și să vedem care pe care.
Dacă ești și tu un om căruia îi este frică să se expună, să creeze, să se arate lumii cu talentele lui imperfecte, am auzit un citat de curând care mi-a dat fiori și care a venit ca un răspuns de care aveam nevoie- îl redau aproximativ mai jos:
“Iadul înseamnă ca la sfârșitul vieții, divinitatea vine și-ți arată cine ai fi putut deveni dacă îți depășeai frica.”
Ei bine, în urma tuturor acestor revelații, am luat treptat decizii care m-au condus către ziua de azi.
Și pentru că am vorbit mai sus despre vulnerabilitate, expunere, de depășirea fricii, vin spre tine cu toate la pachet.
Noutăți
#woopwoop
1. Emisiunea Bazar de cuvinte:
Am decis să închei acest capitol pentru a face loc pentru un alt proiect.
Un podcast al cărui nume se leagă de un vis al meu mai vechi.
Totuși, arhiva episoadelor va fi în continuare disponibilă pe SoundCloud (link mai sus).
2. Podcastul Cafeneaua Literară:
Momentan nu conține niciun episod, cel mai probabil în luna Mai voi începe primele înregistrări care vor cuprinde o mică parte din poveștile adunate în emisiunea Bazar de cuvinte. Iar apoi voi cere ajutorul ascultătorilor pentru a decide viitoarele subiecte.
3. Proiecte noi:
Aici nu spun decât că s-au legat în ultimele două săptămâni două proiecte de suflet tare tare faine și s-au conturat atât de ușor, atât de cu mult sens încât sunt entuziasmată până la cer. Cuvântul cheie este “povești”. Gata, nu spun nimic mai mult acum 😉
&
Ah, aici nici nu știu cum să spun. Nici ce să spun.
CUVINTE SIMPLE este o carte.
Dar, cumva, este mai mult decât atât și mai puțin.
Este poezie, în cea mai simplă și imperfectă formă a ei.
Este emoție, eliberare, frică, transformare, căutare, găsire, parfum de vanilie sărată și liliac.
Cândva, la finalul lui 2020, am făcut un prim draft de volum cu poezii.
Acum am ales să-l împart în trei volume, iar primul a fost așezat (cu o inimă tremurândă) pe acest site.
Sâmbătă seara l-am trimis (free of charge) împreună cu acest newsletter către cei care erau deja abonați (poate așa te încurajez și pe tine să te abonezi – promit că nu apar decât ocazional la tine în Inbox).
Azi este disponibil aici, în magazinul online:
https://www.postcardsdiary.com/product/cuvinte-simple-vol-i/
Dacă sunt pagini, cuvinte, frânturi de poezie care îți plac ori dacă ai feedback-uri blânde pentru mine (așa cum a avut draga de Ștefania pe care o îmbrățișez cu recunoștință aici) le aștept pe Instagram cu dragă inimă și cu infinită bucurie.
Mă opresc încet-încet din scris, dar nu înainte de a lăsa lista promisă:
Recomandări de…
cărți
Curajul de a fi vulnerabil, de Brene Brown
Unfu*k yourself, de Gary John Bishop
Cafeneaua de la capătul lumii, de John P. Strelecky
Fiica ceasornicarului, de Kate Morton
Hoțul de umbre, de Marc Levy
podcast-uri
Dacă data trecută te-am invitat mai mult la visare, acum te invit la trezire.
Îți mulțumesc pentru că m-ai citit până aici, până azi și sper că ceea ce scriu are sens pentru tine.
Zile blânde să ai și…
Trezește-te cu mine,
S.
What do you think?