By 
Bine te-am găsit, Noiembrie!
Îmi place începutul tău, pare a fi unul senin și cald. Dar nu mă gândesc la căldura aceea afișată-n termometre ori la căldura plăcută din casele oamenilor.
De fapt, mă refer la altceva.
Eu știu că vei mângâia cu grijă și tandrețe frunzele colorate de Octombrie, pentru ca ele să se coboare în liniște pe pământ.
Ți-au mai rămas doar frunzele care s-au împotrivit vântului cu încăpățânare, din prea multă dragoste de cer și de tine.
Cred că, și tu și eu, iubim cel mai mult aceste frunze, pentru că ne dau dovadă de atât de mult curaj și de un sacrificiu dulce-amar.
Și, până la urmă, trebuia să-ți rămână și ție puțină culoare-n obraji, nu-i așa Noiembrie?
Oh, ultimă lună de toamnă ce-mi ești, azi știu că tu vei avea răbdare cu oamenii care încă mai tânjesc la vara ce a trecut și că o să le dai zile cu soare și timp.
soare. cât să accepte frigul și întunericul ce va să vină cu Decembrie;
soare. multe raze de soare fix în miez de zi, cât să savureze un cappuccino la o cafenea în aer liber, pe o străduță boemă și ascunsă, din orașul lor preferat;
soare. cât să le intre-n inimă și să le rămână acolo până la venirea primăverii;
soare. cât să facă lumină-n sufletul lor pentru demonii de iarnă care vor vrea să iasă la suprafață-n curând.
timp. să se pregătească pentru iarna înfrigurată, cât să-și facă ordine-n gânduri și s-ascundă hainele de toamnă;
timp. pentru ei, pentru speranțele lor, pentru o plimbare lungă prin frunzele de-un vișiniu și-un galben crocant;
timp. pentru visurile lor cele mai mari, cât să le adune din cotloanele îndoielii și să le pună la vedere, în fața tuturor;
timp. pentru iubire, cât să-și privească-n ochi jumătatea lor mai bună, să-și amintească toate anotimpurile și să se regăsească într-o îmbrățișare mai strânsă, mai fierbinte, cumva mai nouă.
Ei bine, Noiembrie, iată de ce eu îți zâmbeam mai devreme de sub razele de soare ale primei tale zile din calendar.
Pentru că așa cum vei fi tu, așa am să fiu și eu.
Blândă cu cei din jurul meu și răbdătoare cu zilele tale gri.
Am să mă străduiesc să fiu lumină pentru ochii întunecați de tristețe și am să caut să fiu înțelegere pentru cei care nu au răbdare.
Dar cel mai mult îți promit că voi avea grijă de sufletul meu și de visurile mele. Și am să ți le ofer în dar pe amândouă.
Noiembrie, am să-ți scriu povești, poezii și scrisori ca să mă ții minte ani buni. Eu n-am să te uit curând, știu asta. Iar de-mi uit promisiunea, tu să-mi mai trimiți câte o zi cu soare.
Însă, te rog, să nu mă ferești de zilele tale cu ploaie. Le aștept pe toate, cu dor imens și acceptare.
P.s: oare știi cât mi-ai lipsit, Noiembrie drag?
Așteptându-ți răbdătoare zilele magice,
a ta frunză cu suflare,
S.
01 Noiembrie 2016 & 01 Noiembrie 2020
NoiembrieScrisoriScrisori inainte de Balitoamna
What do you think?