By 
Ianuarie,
trebuie să-ți scriu. Nu vreau să treacă prea multe ceasuri, iar eu să uit de tot ce ai adus împreună cu 2017.
Să știi că mă bucur nespus că te-ai încheiat. Deși au trecut doar câteva zile, acum pot răsufla mai ușurată fiindcă sper într-un Februarie cald.
Atât de rece, necruțătoare ai fost ca perioadă din acest anotimp și mi-ai adus atât de multă durere, încât mă tot gândesc că aș putea să urăsc iarna și tot ce semnifică ea.
Dar mai ales, să te urăsc pe tine.
Și, data viitoare când o să te întorci, nu am să te mai trăiesc, nu am să mă mai bucur de tine.
O să exiști, desigur, doar pentru alți oameni.
Eu am să te reneg.
Ce părere ai? Lasă, nu-mi răspunde! Vreau să-mi termin povestea!
Știi? Sunt perioade când noi oamenii avem impresia că avem totul sub control și că nimic nu ne poate fura avântul dat de numărul mare de întâmplări ce au decurs conform așteptărilor ori planurilor noastre.
Ah, cât m-am înșelat!
Probabil că tu ai vrut să-mi dai o lecție.
Nu!
De fapt, mi-ai oferit mai multe lecții într-un ritm extraordinar de alert și m-ai lăsat fără certitudini, fără bunic și fără prietenia unei persoane dragi.
Cum ai îndrăznit să fii atât de lipsită de soare?
OK, am înțeles! Nu trebuie să consider că totul mi se cuvine și că viața însăși nu este ceva pe care să mă pot baza.
DA, încerc să accept faptul că nu este bine să trăiesc în viitor și să fac planuri peste planuri, ca și când acele zile pe care le vizualizez în mintea sunt deja aici.
Corect! Are sens să pun mare preț pe fiecare alegere pe care o fac, asumându-mi în totalitate eventualele cauze pe care le-ar putea produce.
Îmi pare rău! De atât de multe ori am fost iresponsabilă și nu am luat în calcul cum s-ar putea schimba anumite situații critice dacă aș fi făcut o alegere diferită.
Acum știu, deși voi fi nevoită să lucrez cu o atenție deosebită la această conștientizare.
Recunosc! Amân momentele de inspirație pură, crezând că le voi putea memora așa cum sunt și că le voi scrie când voi avea timp.
Nu, timpul nu-mi (mai) este prieten!
Mulți ar spune că ce am experimentat în acest început de an ar fi o karma negativă.
Alții ar crede că era necesar să se întâmple tot ce s-a întâmplat, pentru a face loc de schimbări!
Eu, în adâncul sufletului meu, simt că totul este așa cum trebuie să fie dar asta nu înseamnă că nu sunt dezamăgită.
Și port o durere pe jumătate stinsă, ce reapare exact atunci când cred că nu mai este acolo.
Nu-i nimic, am să merg înainte, iar cartea va fi scrisă.
Cât despre tine, Ianuarie, poate am să te iert până anul viitor.
Dar nu promit.
Rămas bun,
S.
05-Februarie-2017
____________
Gânduri scrise acum 5 ani, cu multă durere…
Am găsit scrisori de care uitasem, adunate într-o carte unde așez cuvinte de prin 2016.
Deci, numerotarea inițială a celorlalte scrisori de pe blog nu se mai potrivește. Nu-i nimic, până voi încheia acest capitol “Înainte de Bali” ele vor rămâne așa cum sunt și voi anunța la momentul potrivit actualizarea lor.
Imagine articol: Pexels Free Photos
Balicălătoriicălătorii interioareScrisoriScrisori inainte de Balitransformare
What do you think?