#iamheretodream #iamheretofeel #iamheretolive #iamheretowrite

Dragă C.,

Cu greu vor să mi se așeze cuvintele în acest început de scrisoare electronică.

Cum scrii unei persoane pline de strălucire pe care ai întâlnit-o doar o dată, într-o seară de vară, printre pași stângaci de dans, despre visurile tale cele mai mari? 

Eu eram cu pașii stângaci, tu străluceai deja a spirit liber.

Și ți-am urmărit de la depărtare călătoria în picioarele goale prin Bali, și m-am visat de multe ori că am să-ți calc pe urme.

Dar mi se părea un vis prea mare, prea departe de mine, prea îndrăzneț, și poate că-l vedeam ca o dovadă de egoism din partea mea pentru că eram deja implicată într-o relație frumoasă, serioasă și construiam amândoi la un vis comun. 

Asta se întâmpla în 2015.

Totuși, în paralel, în acel an am început și eu un fel de călătorie. Un drum al cuvintelor, într-o carte ce nu este gata nici până azi. Dar nimic nu este întâmplător și totul se așează în Univers și în noi la momentul potrivit.

Și uite că cinci ani mai târziu a venit anul 2020.

Un an pe cât de neașteptat, ciudat, dificil, incert …pe atât de binevenit, diferit, eliberator, provocator. 

Nimic nu mai este la fel, ori eu nu mai regăsesc persoana care eram la finalul anului trecut.

Și, e bine. 

Chiar dacă sunt extrem de speriată, cumva simt că timpul nu mai are răbdare cu mine și trebuie să-l prind din urmă.

Trebuie să-mi prind visurile de mână, acum ori niciodată.

Te întrebi poate care sunt?

Suena • Siente • Vive

Visez să visez, visez să simt totul, și visez să-mi dau voie să le trăiesc.

Și visez să scriu despre tot.

Așa că mi le-am scris delicat pe piele, ca să-mi amintesc de ele și să nu le mai uit nicicând.

Poate e mult ori prea puțin spus, dar cuvintele-mi sunt o binecuvântare și oricât le-am neglijat ori le-am ținut în frâu în ultimii ani, ele-mi sunt adevărul și salvarea. 

Mi-a luat prea mult timp să accept și să-mi îmbrățișez acest dar.

Curios lucru, căci eu iubesc să primesc cadouri. 

Însă știu că l-am acceptat doar atunci când am știut să-l prețuiesc sincer, și nu am să-l las deoparte uitat și neglijat ca pe o jucărie primită din prea mult răsfăț.

Iar acum, pentru că acea carte în care tot las cuvintele să mi se așeze cum și când vor ele, vrea să fie încheiată, un vis nou a venit tiptil, treptat și apoi din ce în ce mai grăbit spre mine. 

De câteva săptămâni bune, îmi apărea în minte un gând exotic, cu un infinit de albastru, cu lanuri de orez, cu păduri verzi, cu oameni zâmbitori, cu dimineți de meditație și nopți de dans meditativ, cu zile petrecute în minte, în liniște, în căutare de sine.

Gândul acela se numea Bali. 

Îmi era șoptit ușor, uneori. 

Apoi, se auzea din ce în ce mai tare, ca un strigăt, ca o chemare.

 “Trebuie să te duci în Bali!”

Și am început să mă-ntreb de ce.

Ei bine, cred că cel mai mare vis dintre toate, e să mă descopăr pe mine și să-mi dau voie să strălucesc prin cuvinte.

Vreau să știu cine este cea care se află sub toate straturile acumulate în 33 de ani de viață printre oameni străini, părinți, bunici, prieteni, iubiți, colegi, liceu, facultate, job-uri, durere, iubire, dezamăgire, speranță, nesiguranță, promisiuni, proiecții, așteptări, frici, cuvinte nespuse și nescrise.

Vreau să ajung în Bali și să mă-ntâlnesc pe mine, cea dintotdeauna. 

Vreau să meditez, să dansez, să stau în liniște.

Și apoi, un alt gând și-a făcut loc și a dat sensul final acestui vis: 

o carte intitulată “Scrisori din Bali” (Letters from Bali), despre întâlnirea mea cu mine, despre cuvinte nescrise, despre doruri stinse, despre orice voi simți atunci, acolo.

Iar rândurile pe care tu le citești acum reprezintă, de fapt, prima* scrisoare din această viitoare carte. 

I-am gândit deja un capitol/o carte separată cu scrisori înainte de cele care vor fi scrise de pe insulă. 

Iar despre restul detaliilor, am certitudinea că se vor așeza de la sine.

Acum să spun și motivul pentru care am decis să-ți scriu, înainte de a-mi încheia rândurile și cuvintele. 

Știu că tu ajungi deseori pe insulă, așa că îmi pun toată încrederea că mă poți sfătui cum să ajung acolo ca să-mi împlinesc acest vis.

Nu am buget pregătit pentru o așa călătorie lungă, însă a trebuit să fac acest prim pas ca să dau voie legii atracției să-și facă treaba.

Despre perioadă, ca timp, nu am idee. 

Pot fi trei săptămâni, o lună…cât dorește Universul să mă primească acolo. 

Am să las puțin mai jos câteva referințe despre mine, ca să știi cum aș putea să mă integrez.

Dar, înainte, vreau sa-ți mulțumesc pentru curaj, pentru inspirație și pentru timpul acordat acestor visuri pline de cuvinte.

Cu recunoștință, 
speranță și iubire,

S.

28 Septembrie 2020

*Ulterior am descoperit scrisoarea din 2015, de care uitasem complet, astfel că aceasta a devenit scrisoarea cu numărul 2. 

BaliCallingdreamsLettersScrisoritravelVis