Scrisori din inima ta spre inima mea: Adriana și lanțul magic

Încerc să-mi aduc aminte prima scrisoare pe care am scris-o în această viață. Atât de mulți ani de răscolit, atât de multe emoții de traversat, atât de mulți oameni de simțit. Am ajuns pe dealurile copilăriei mele, unde o prietenie inocentă s-a născut între două fete de aproape aceeași vârstă.

Oamenii ar fi spus despre noi astfel: eu – fata de la oraș; ea – fata de la țară.

Dar între noi nu existau aceste etichete. Între noi era joacă, încredere, curiozitate, iubire. Iar după o vară împreună, eu plecam la oraș. Ea rămânea, alături de o bucățică din sufletul meu, pe dealurile unde am cunoscut libertatea.

Și, vreme de un timp, am început să ne scriem scrisori de prietenie, unde ne așezam dorul, poveștile, inimile.

Este ceva cu totul special în a scrie scrisori. Este un act curajos de intimitate, de vulnerabilitate, de sinceritate, de dezvăluire, de prietenie, de iubire, de romantism.

Pe parcursul vieții mele, am mai scris și alte scrisori, fie de prietenie, fie de iubire, fie de dor, fie de durere, fie de rămas bun.

Deci poate că am fost un om predestinat să scrie multe scrisori. Căci iată unde sunt azi. Ah, dar iubesc să fac asta.

Ador să scriu scrisori așa cum ador să scriu poezie, ador momentul acela de început, când tot ce văd e un ecran gol, alb, neîntinat încă de puterea cuvintelor. Ador curiozitatea pe care o am căci, de cele mai multe ori, nu știu ce va urma.

Însă, ador să și primesc. Mă emoționează profund să primesc așa un dar prețios, din cuvinte și iubire. Dacă nu știi ce cadou să-mi oferi de ziua mea, scrie-mi o scrisoare și voi fi fericită.

Scrisori din inima ta spre inima mea

Despre asta va fi acest capitol. Despre scrisorile sau mesajele primite, scrise din inima ta spre inima mea, de când sunt în această călătorie.

Cred enorm în puterea cuvintelor scrise din inimă. Cred în puterea scrisorilor pe care le împărtășesc și cred în puterea scrisorilor pe care le primesc.

Cred că a ne scrie scrisori poate fi un mod de a ne reconecta unii cu ceilalți, la un nivel profund. Cred că scrisorile au puterea de a ne apropia inimile, de a ne aminti că suntem, în esență, la fel.

Ori, cel puțin, pot să sper. Pot să sper într-o lume în care suntem mai blânzi unii cu ceilalți, mai atenți, mai săritori, mai puțin egoiști, mai mult altruiști.

Cu această speranță în inimă, încep un nou lanț magic al scrisorilor. Dar despre lanțul magic mai am o poveste de spus.

Mai întâi, despre Adriana. Prima persoană care mi-a scris o scrisoare din Bali. Și apoi mi-a mai scris încă una.

Adriana, fata cu ochii oceanului și lanțul magic

Adriana, de care am prins drag din prima clipă, mi-a fost colegă de cameră timp de 10 nopți. Și avea să mi se așeze și în inimă în momentele noastre cele mai vulnerabile. Ne-am oglindit una în cealaltă, ne-am conținut una alteia durerile cele mai ascunse, ne-am vindecat împreună. Adriana este un om al poveștilor, o călătoare prin lume, un suflet liber, un om curajos și înțelept, un om răbdător care înnoadă brățări din culori dar, cel mai mult, este un om înzestrat cu o generozitate imensă. 

Această generozitate a ei m-a pus în multe momente la încercare în procesul de transformare, de primire, de acceptare cu bucurie. 

Tot ea este prima persoană care a făcut un prim gest imens pentru visul meu. Un gest care m-a împins cu o viteză zdrobitoare spre granița fină dintre simt că merit și simt că nu merit. O strângere de fonduri și 500 de euro transferați în contul meu de Revolut. 

“Pentru a trăi toate experiențele pe care simți să le trăiești” 

Iar de aici a început un lanț magic. Un lanț în care i s-au alăturat și alte persoane care au crezut în visul meu. Dar, totodată, acesta este un lanț despre care mi-a povestit să-l duc mai departe, prin a dărui ceva la rândul meu: cuvinte, energie, iubire, bani.

Am făcut-o. Am continuat să scriu scrisori.

Am oferit zâmbete pe stradă, am oferit îmbrățișări și complimente persoanelor necunoscute, am oferit iubire necondiționată oamenilor de care mi-a fost dor și pe care i-am întâlnit aici, am oferit răbdare și înțelegere oamenilor care mi-au trimis durerea peste oceane.

Și, am oferit bani. M-am gândit mult dacă să povestesc despre asta.

Însă am ales să o fac, și nu pentru că țin să vă impresionez ci pentru că sper să mă înțelegeți mai bine. Intenția mea este pură și sper să aibă sens.

Am oferit bani, mai mult sau mai puțin, din puținul pe care-l aveam de la o zi la alta, aproape zilnic. De obicei, femeilor de pe stradă care au câte unul sau doi-trei copii cu ele. Da, știu ce se spune – să nu încurajăm cerșetoria. Dar eu nu văd un om care cerșește, eu văd o femeie care încearcă să vândă un evantai, o brățară și văd un copil care crește pe stradă, jucându-se cu brățările pe care mama sa încearcă să le vândă.

Am oferit nu pentru că simțeam că am o datorie față de Adriana sau față de oamenii care mi-au oferit din puținul sau din prea plinul lor. Am oferit pentru că simțeam că am o datorie față de acest loc ce m-a primit cu inima deschisă, față de oamenii care-mi zâmbesc zilnic, față de inspirația și fericirea pe care le primesc.

Am oferit având încredere că Universul îmi oferă la rândul lui, prin căi necunoscute mie. Dar totodată am oferit fără să aștept să primesc în exact acel moment ceva în schimb.

Am oferit, așa cum Adriana m-a învățat, privind oamenii în ochi și nu privind spre banii pe care-i ofer. Am oferit dintr-un loc al iubirii, și nu al fricii.

Iar Universul m-a răsplătit și mă binecuvântează zilnic, prin oameni, prin oportunități, prin lecții, prin soare, prin ploaie, printr-o abundență continuă.

Iată-mă, draga mea Adriana, sunt aici având grijă de lanțul magic pentru că are sens să o fac.

Iar acum, începem împreună un nou lanț magic. Lanțul scrisorilor din inima ta spre inima mea. Și din inima mea spre inima ta.

Te ador pentru tot ce ai făcut pentru mine, te iubesc pentru tot ce ai văzut în mine și te onorez în aceste rânduri. Oamenii au nevoie să li se amintească despre acei îngeri care stau în umbră și fac fapte de o generozitate imensă. Tu ești unul din acei îngeri.

Scrisorile de la Adriana

1/2 (o scrisoare primită alături de un mic jurnal)

Simona,

Să-ți așterni aici toată magia, să atingi și să inspiri oameni care nu au avut încă șansa să te cunoască.

Te pup și te îmbrățișez, 

Adriana

Scrisori din Bali – 2022

2/2

Simona,

Ești absolut magică și într-o zi vei putea să te vezi cel puțin prin ochii mei. 

Te cunosc atât de puțin și totuși atât de mult, parcă faci parte din mine dintotdeauna.

Îți doresc să te regăsești pe tine așa cum ai nevoie, să fii inspirație și să atingi suflete din întreaga lume cu magia ta. 

Să îi duci mai aproape de ei înșiși cu blândețea și fermitatea pe care mi le-ai oferit mie.

#sisters #exorcizare #chakre #iubireinfinită

Adriana

Scrisori din Bali 2022

Attraversiamo împreună spre Ananda prin conectarea inimilor noastre,

S.

Scrisori din Bali

Marți, 06.12.2022