Scrisoare pentru Mihnea

Dragul meu Mihnu,

Nu știu de câte ori vei fi citit scrisoarea asta, pot doar să sper că de cât mai multe ori, pe parcursul anilor. Să o privești din perspective diferite, din inocență până în maturitate. Din maturitate până în bătrânețe.

Și să-ți aducă mereu aminte de mine, de noi, cele trei femei care și-au legat viețile de a ta. 

Ori poate că tu ești cel care a ales să te legi de viețile noastre.

Oricum ar fi, binecuvântat a fost momentul venirii tale pe lume. Binecuvântat a fost și momentul în care ți-am devenit nana “Imo”(Simo) alături de nana “Loii”(Lori).

Căci să te nășim pe tine a fost mai mult decât o practică religioasă. A fost un legământ între pământ și cer al sufletelor noastre de al tău. 

Tu ne-ai legat de tine și ne-ai legat pe noi împreună. Dintr-un grup de prietene, ne-ai transformat în surori. Din prietenie am devenit familie.

Iar pentru asta, dragul meu fin, îți voi fi mereu recunoscătoare. 

Și îți voi mai fi recunoscătoare pentru un moment. Un moment decisiv în viața mea. 

Momentul în care am ales să rămân în Bali, momentul în care mi-am riscat tot viitorul.

În acel moment, pe lângă faptul că am simțit că ăsta e adevărul meu, tu mi-ai apărut în gânduri. Ca o ancoră pentru speranță și încredere.

Poate cândva, în viitor, vei găsi în mine sau aici o ancoră pentru un moment decisiv în viața ta. 

Dar acum, vreau să rememorez zâmbetul tău inocent și unul din dansurile noastre împreună, când te țineam în brațe în living și tu mă priveai de parcă aș fi vreo ființă magică. Atât de multă iubire am primit de la tine în acel dans al nostru. 

Atât de multă fericire. 

Sper să oferi cândva această privire și acea iubire cel puțin unei persoane deosebite din viața ta. Să o aștepți să apară. 

Dar să și aștepți să-ți devii propriul tău om, să știi cine ești, să-ți cunoști limitele și să le depășești, să-ți știi nevoile, durerile, curajul, fericirea.

Și când vei ști cine ești, o vei recunoaște. Vei recunoaște iubirea completă, întreagă.

Dragul meu Mihnea, viața este magnifică iar tu poți fi oricine dorești. 

Viața poate fi ușoară, orice ar spune cei din jur. Se simte ușoară când nu ne mai împotrivim adevărului nostru interior. 

Atunci când ne ghidăm după ce se simte bine, când ne lăsăm purtați de respirația vieții. 

Nu știu cât de acord vor fi ai tăi părinți să citești asta, mai ales când ești mic, dar mă vor ierta ei mai târziu.

Dragul meu Mihnea, totodată mai vreau să știi că lumea este imensă. Este plină de necunoscut, de oportunități, de locuri, de oameni. 

Lumea în sine este o școală. 

Văd aici oamenii cum sunt altfel față de ce oamenii pe care îi cunosc acasă. 

Îi văd “șlefuiți” de vânt, de aventură, de curaj, de libertate, de iubire, de culturile întâlnite. Îi văd cum strălucesc a pasiune, îi privesc în ochi și văd viața cum pulsează în ei cu toată puterea. 

Aseară, cineva mi-a spus că vede această sclipire și în ochii mei.

Am devenit o călătoare, deși în interiorul meu mereu m-am simțit așa. 

Doar că am avut nevoie de mult curaj să ajung aici, să-mi asum puterea.

Mihnea, indiferent de câți ani ai acum, când citești a nu știu câta oară scrisoarea asta…îți spun atât:

Nu e niciodată prea târziu să-ți urmezi un vis imens.

Nu e niciodată prea târziu să începi să trăiești după proprii tăi termeni. Prezentul tău, acest moment prețios și infinit într-un fel, îți aparține în totalitate. Folosește-l pentru a-ți deschide inima, pentru a-ți urma calea. 

Poate, când vei fi suficient de mare, ne vom întâlni prin lume într-o aventură a noastră. 

Până atunci, ne vom îmbrățișa în câteva luni de acum.

Te ador,

a ta nană “Imo”

Scrisori din Bali

marți, 08 noiembrie 2022