Scrisoare pentru mama

Dragă femeie, dragă mamă, 

A fost cândva o fetiță mică ce a avut un vis. Era un vis măreț pentru o fată ca ea, simplă, venită de la țară.

A visat să vină la oraș, să întemeieze o familie, să aibă o căsuță a ei.

Dar alegerile ei aveau să o poarte pe căi dificile, greoaie, dureroase.

Și când abia își începea tinerețea, a trebuit să și-o trăiască împreună cu un boț de copil născut din pântecul ei. Atunci a devenit femeie și mamă.

Mamă pentru o altă fetiță, o fetiță care avea să aibă niște visuri mai mari decât toți strămoșii ei la un loc. Dar despre ea, mai târziu. 

Tânăra devenită femeie, a ales, cu mult curaj, să fie o mamă singură pentru o bebelușă de doar șase luni. Totuși, avea speranța în părinții ei de la țară unde a lăsat-o vreme de cinci ani.

Atunci femeia devenită mamă și-a pierdut propria mamă. 

Iar fetița de cinci ani a fost adusă la București, unde urma să fie crescută într-o cameră de cămin pentru aproape următorii 17-18 ani. 

Nu au fost ani ușori, nici pentru mamă nici pentru fetiță.

Multe frustrări, dureri nevindecate, teamă de exprimare, furie, neîmplinire, lipsuri financiare, certuri, nemulțumiri și altele.

Dar, printre toate astea, totuși fetița cea mică s-a uitat cu admirație către mama ei care muncea în câte două sau trei locuri – croitoreasă, femeie de servici, paznic.

A respectat-o pentru determinare și curajul de a munci oriunde, cu seriozitate și respect față de munca ei. 

Da, își dorea mai multă atenție, mai multă comunicare și înțelegere, mai multă iubire, însă și-a construit propria ei lume în jucării, în imaginație. 

Iar apoi, au fost și dealurile copilăriei la bunicul ei timp de patru sau cinci veri la rând. Dealuri care aveau să-i arate iubirea de natură, de animale, de libertate. 

Fetița cea mică, deși a înțeles că puteau fi privite ca niște persoane sărace și simțea rușine pentru că așa trebuia să se simtă cineva cu puțini bani, a simțit și că nu-i lipsește mare lucru.

Dar a văzut sacrificiile mamei ei.

A văzut cum mama ei mânca mai puțin ca să fie ea hrănită mai bine.

A văzut cu ce eforturi se împrumuta ca să o poată ține la școală, ca să-i cumpere haine.

A văzut că vrea să o protejeze peste măsură, să o transforme în ce ea nu a putut să fie și să aibă. 

A simțit că sub toate rănile mamei ei se află o fetiță la fel ca ea, rănită de neiubire, de neîmplinire. 

Iar când fetița mică a devenit adult, a încercat să rămână în cutiuțele pregătite de mama ei. Facultate, job, relație, familie, biserică. 

Însă, undeva pe drum, ceva nu se simțea bine. 

Adevărul ei era diferit. Visurile ei erau imense. Își dorea o viață altfel, însă nu era sigură cum arată această viață. 

Ce știa, era că nu rezona cu ceea ce-și dorea mama ei pentru ea.

De frică să nu o supere, să nu o dezamăgească, fata devenită adult a tot construit ziduri în jurul ei, în jurul relației lor. 

Și a plecat în căutarea adevărului ei, a devenit workaholică, a trecut prin relații care au rănit-o și prin relații în care ea a rănit.

Apoi, a găsit o pasiune pe care avea să o transforme în business și un suflet pereche. Dar i-a adus dezamăgire mamei ei când i-a spus că și-a dat demisia. Când fetița, devenită adult, i-a spus că își găsise o pasiune creativă care-i aduce bucurie a văzut întunericul coborând pe chipul ei. A văzut dezamăgirea. 

Deși era adult, s-a simțit iar ca o fetiță neînțeleasă și și-a pus zidurile înapoi.

Aproape 4 ani mai târziu, fetița devenită adult a avut un vis măreț. De a se căuta pe sine la 10.000 de km depărtare de tot ce cunoștea.

Încă doi ani mai târziu, fetița devenită adult, a ajuns să-și vadă visul cu ochii. 

Iar aici această fetiță devine femeie.

Iar această femeie își cere puterea înapoi de la cea care-i este mamă. 

Această femeie sunt eu. Acea mamă ești tu. 

Și acele fetițe suntem noi.

Vin în fața ta cu inima deschisă, cu iertare și iubire, și tot ce-ți cer e încrederea ta. 

Nu am nevoie să mă înțelegi. Nu am nevoie să-mi spui ce să fac. 

Am nevoie să crezi că pot să vindec durerea ta și a mea, neputința, sărăcia.

Am nevoie doar de iubirea ta și să mă lași să fiu cine-mi este menit să fiu. 

“Nu pot rămâne, mamă

Te iubesc

dar nu am fost născută 

să te mulțumesc 

nu am fost născută să te fac fericită

sau ca să dau sens vieții tale

nu am fost născută ca să putrezesc sub aripile tale ca un ou nenăscut” – Sanne Burger

Scrisori din Bali

31 Oct. & 01 Noiembrie 2022