saudade*

iau o viață

și-o descos de griji

începe să-mi fie liniște

așez în mine sâmburi de cireșe amare

muguri de speranță înflorind de dor

…fug spre viitor

iau pădurea

și-o îmbrac în toamnă

așez în pământ vise mucegăite

rădăcini vechi alergând după fluturi noi

…privesc copilăria

iau doi oameni

și-i înfășor în anotimpuri ca-n basme

așez în ei priviri topite din cer

suflete rătăcite căutând lumina

…cobor spre inimile lor

iau o casă

și-o umplu cu himere

începe să-mi fie dor de trecut

negativ developat doar în minte

….zâmbesc neștiutului

iau moartea

și-o așez în oamenii plecați la stele

aștern în cimitir suflarea vie

șoapte de iubire sărutând negative

…zbor spre amintirile de ieri

…

saudade ~ scriitorul Manuel de Melo l-a definit ca pe „o plăcere care doare, o durere care te bucură„.
Cuvânt de origine portugheză,
ce descrie un sentiment de dor, melancolie, dorință și nostalgie, caracteristic temperamentului brazilian sau portughez.
Transpune o stare emoțională profundă; un dor de o fericire care a trecut, sau poate nici măcar nu a existat vreodată; un dor apăsător pentru cineva care este departe, sau care a fost iubit și pierdut; “iubirea care rămâne”.

…

// jam session with Radu-Andrei Popa (https://raduandreipopa.blogspot.com/) //

S.

jam sessionpoetrysaudade