Reciprocitate: O nouă lecție despre a dărui și a primi

Reciprocitate.

Ieri am avut alte câteva ore în care am ales conștient să stau offline. Fără acces la internet. Cu acces la prezent.

M-am bucurat de străzi, de oameni, de zâmbet. M-am bucurat de un prânz colorat (și puțin cam picant), de medicinal cacao, de dans, de conexiune. 

M-am bucurat de dăruit și de primit. 

Să dăruiesc e ușor. Am fost mereu un om darnic: fie că e vorba de a împărtăși povești despre cine sunt, de a oferi afecțiune și timp, de a oferi mici cadouri, fie că e vorba de a oferi bani. Și mai cred că dăruitul e legat uneori și de ego, de acea stare de bine la un nivel superficial în care-mi spun: am oferit ceva, am făcut ceva bine, sunt un om bun. 

Dar a dărui, știu și încă învăț să înțeleg, e despre ceva mai mult. 

Reciprocitate. 

Deci, partea cea mai interesantă în acest proces de reciprocitate a fost să mă observ cum primesc. 

Un evantai. 

Am oferit niște bani fără intenția de a cumpăra ceva. Însă doamna căreia i-am oferit banii a întins imediat evantaiul spre mine, zâmbind cu ochii și încurajându-mă să-l iau. 

Un prim gând a fost să zic că nu e nevoie. 

Dar în acel scurt moment de privit în ochii ei, am văzut o bucurie. Bucuria ei de a dărui ceva mai departe. 

Și mi-am zis: dacă asta e ce-și dorește, o să primesc la rându-mi cu bucurie și recunoștință.

Trei pietre. 

Nu te grăbi să râzi, nu sunt orice fel de pietre.

Pietre cu energie, pietre alese intuitiv pentru mine. Și oferite cadou. Mie. Pur și simplu. 

Dar aici simt nevoia să dezvolt un pic.

În Ubud, este un magazin care m-a atras de când am văzut desenul și afirmația de pe peretele lateral al clădirii. 

~ I create as I speak ~ 

Asta a fost în urmă cu mai bine de o lună. Deși atracția e posibil să fie încă de dinainte.

Știi acele magazine micuțe, care par că ascund ceva misterios, ceva magic? Dar totuși îți faci curaj cu greu să intri pentru că poate nu te simți pregătit/ă pentru ce se ascunde dincole de ușă?

Cam așa a fost sentimentul meu cu Wizzard. Am fost mereu atrasă de necunoscut, de misterios. Iar energia locurilor mă cheamă la momentul potrivit. Și cred totuși că cineva mi-a spus despre el cu ceva timp în urmă (Desiree sau Adriana?).

Ei bine, ieri am pășit pragul acestui loc încărcat de mister, de energii noi încă necunoscute mie, cu pietre și cristale și meteoriți de care nu mai am auzit. S-a simțit că am pășit într-o lume nouă, care cred că m-a dus mai aproape de misterele Universului. 

Dar mai este un motiv în spate care m-a împins să-mi fac curaj.

Zilele trecute m-am conectat pe Instagram cu Donny, proprietarul, și am simțit instinctiv că trebuie să scriu despre el în Scrisori din Bali. I-am spus că mi-ar plăcea să-i aflu povestea și a fost deschis să ne cunoaștem când ajung pe la magazin. 

Nu planificasem să fie ieri ziua în care-l vizitez, planul era să-l anunț înainte. Dar fiind atât de aproape de micuțul magazin, am zis să intru cât să mă familiarizez cu locul. 

Donny era acolo. Iar primirea lui caldă, cele trei pietre oferite cadou (din care una este extrem de puternică pentru deschiderea inimii) plus câteva povești despre o mică parte din magie, mi-au dat fiori. 

Și vorbind cu el, mi-am reconfirmat că Bali, cât și Scrisori din Bali, este despre conexiuni, despre aceste energii ale oamenilor și ale locurilor care mă cheamă. 

Mă voi întoarce curând, atât acolo cât și aici, pentru o poveste magică.

Dar ziua reciprocității continuă.

Dans.

Conexiuni. Sincronizare perfectă în mișcări. 

O energie atât de diferită. Și un dans atât de diferit. De fiecare dată, un dans diferit. Cu diferite răspunsuri pentru mine. Am primit energie. Am primit vindecare. Am primit pasiune. Am primit familiaritate și siguranță. Am devenit oglindă pe ringul de dans și am oferit la rându-mi ce am primit.

Dar asta este o poveste ce va fi scrisă separat, în capitolul dedicat dansului.

Mesaje

Doi din oamenii dragi din România mi-au trimis cuvinte pline de înțelepciune, de încurajare, de iubire, de acceptare. Poate că pare ciudat că mă bucur, că sunt recunoscătoare pentru un mesaj însă am învățat să nu iau nimic de bun și să apreciez, poate mai mult ca niciodată, cuvintele care vin din iubire.

Iar seara se încheie cu o joacă.

O joacă între mine și Univers.

E a doua seară la rând când îmi ies câteva femei în cale și care-mi întind mâna cerând bani, deși aseară am schimbat traseul spre cazare.

E a doua seară când ofer tot ce aveam cash în portofel (nu erau sume enorme, poate un prânz sau două).

E a doua seară când simt că sunt pusă la încercare. Ca și cum Universul îmi spune:

Oferă. Din iubire. Ai tot ce ai nevoie în acest moment. Iar EU voi avea grijă de tine și îți voi oferi înapoi. 

Înainte de a da ultimii bani din portofel, am privit zâmbind spre cer, spre stele, spre Univers și mi-am spus în gând: 

Bine, hai să ne jucăm. Ofer din iubire. Și am încredere. Am tot ce am nevoie acum. Sunt în siguranță. Și sunt binecuvântată. 

Lanțul magic al Adrianei își continuă povestea, atât aici cât și în alte locuri din lume. 

Attraversiamo împreună spre Ananda prin reciprocitate și joaca cu Universul,

S.

Scrisori din Bali,

15.12.2022

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13