Răsăritul de Sine: Începutul unui nou capitol

Am ajuns să iubesc diminețile. 

Dar nu e de ajuns să spun că le iubesc. 

Mă trezesc uneori când afară este încă este întuneric. Azi m-am trezit în jur de cinci și luna mă privea de la fereastră. 

Aici am cerul atât de aproape că-i simt gustul. 

Acest gust dulce de libertate, de adevăr, de vulnerabilitate, de lacrimi sărate, de curiozitate, de deschidere, de joacă, de iubire înfloritoare. Simt săruturile stelelor, primesc mângâierea soarelui, devin una cu luna. În fiecare zi.

Și fiecare zi se simte uneori ca o viață întreagă trăită între un singur apus și un singur răsărit. 

Aici timpul nu are ceas. Aici timpul are zeci, sute, mii de momente pline de simțire, de respirații, de conversații, de îmbrățișări, de zâmbete, de iubire. 

Am căutat locul acesta în visurile cele mai ascunse, l-am construit din alte vieți, am rugat Universul să mă privească de sus spre Insula Zeilor neștiind că acesta va fi locul în care eu însămi voi deveni răsăritul dimineților.  

Totuși între răsărit și apus este întuneric. 

Între încheiere și început este necunoscut. 

Între adevăr și ego sunt straturi pline de durere. 

Dar această poveste din această scrisoare nu este despre jumătățile călătoriei. Am scris multe scrisori despre început, despre sfârșit, despre a fi în necunoscut. 

Răsăriturile nu sunt doar despre Soare, e despre întreg Universul care orchestrează o simfonie aparte ca el să se arate, să se nască înainte de a apune. 

Așa cum eu și al meu răsărit de Sine nu e doar despre mine.

Răsăritul meu de Sine e despre toate femeile din viața mea. 

Am fost adusă pe Pământ de femeile din neamul mamei mele, am fost crescută de femei mai mult decât de bărbați, am visat visuri mărețe adormind cu vocile lor spunându-mi povești, am cunoscut mai mult prietenia cu femininul decât cu masculinul.

Printre femei m-am rătăcit ajungându-mi să-mi fie teamă de ele. 

Am trăit gelozia, invidia, suferința, comparația, dezamăgirea, limite inexistente, prea multul și prea puținul în raport cu ele. 

Dar tot printre femei m-am regăsit. 

Am trăit copilăria și joaca, încrederea, sinceritatea, bunătatea, generozitatea, protecția, curajul și susținerea, furia sacră, limitele sănătoase, eliberarea și vindecarea. 

Fiind înconjurată de femei, mi-am început căutarea de Sine. Fiind văzută de femei, am început să mă văd pe mine în frumosul din ele. Fiind iubită de femei, mi-am întors iubirea spre copila interioară. 

Fiind susținută de femei, mi-am găsit adevărul.  

Noi suntem începutul vieții și al creației. În noi se nasc Universuri. 

Totuși nu e de ajuns. Iar această poveste nu ar fi completă dacă m-aș opri aici. 

Ca o viață să se nască, e nevoie de moarte. 

Ca un Univers să se creeze, e nevoie de distrugere. 

Ca o femeie să răsară în totalitatea ei, are nevoie în egală măsură să îmbrățișeze dualitatea. Yin & Yang. Feminin și Masculin.

Cer și pământ. 

Lumină și întuneric. 

Ca o femeie să răsară, are nevoie să apună. 

Răsăritul meu de Sine e și despre toți bărbații din viața mea. 

De la masculin am așteptat toată viața să primesc ceva ce-mi lipsea: iubirea de sine, iubirea pentru copila interioară care nu a cunoscut iubirea paternă. 

Dar am așteptat să primesc și ceva ce nu-mi îmbrățișasem complet: femininul. 

Printre bărbați m-am deconectat de feminin. 

Am trăit abandonul și respingerea, deși de cele mai multe ori eu eram cea care în final abandona și respingea. 

Printre bărbați am trăit abuzul, excesul de putere, manipularea, gelozia, înșelatul, minciuna, nesiguranța, confuzia.

Dar tot printre bărbați m-am reconectat la feminin.

Pe măsură ce eu mă coboram mai adânc în esența femininului, am găsit în bărbați siguranță, putere, susținere, admirație, iubire necondiționată.

Fiind îmbrățișată de bărbați, am început să-mi îmbrățișez copila interioară. Fiind admirată de bărbați, mi-am acceptat senzualitatea. Fiind sărutată de bărbați, mi-am regăsit plăcerea pentru viață. Fiind văzută de bărbați, mi-am accesat puterea.

Fiind iubită de bărbați, am întors iubirea către lume. 

Fiind conținută de bărbați, am început să-mi exprim din ce în ce mai mult adevărul fără să-mi fie teamă de respingere.

Acest nou capitol este cel mai mult despre adevăr. Și despre onorarea lui în totalitate. 

Aici în Bali, în timp se scuterul mă poartă spre Virgin Beach, miroase a vară, a copilărie, a flori de tei, a țară, a amintiri, a trezire.

Aici miroase a doruri întâlnite, a trecut și prezent în echilibru și a necunoscutul din momentul care urmează.  

Aici inima mea s-a deschis complet.

Aici am răsărit. Și știu că aici voi apune pentru că-mi simt rădăcinile până-n inima Universului. Acasă e acolo unde te vrea Universul și sufletul tău, nu unde crezi ori ți se spune că ar trebui să fii acasă.

Tot ce va fi între, voi primi cu modestie și recunoștință că am primit șansa de a renaște, de a începe un nou capitol, de a-mi asculta inima și de a-mi construi viața visurilor mele din cel mai măreț vis al meu.

Attraversiamo împreună spre Ananda prin adevăr și răsărituri de Sine,

S.

Scisori din Bali, 10 & 11 martie 2023

P.S.: uneori e înnorat și nu putem vedea răsăritul, dar asta nu înseamnă că el nu se întâmplă.

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13