Privind înăuntru spre vară și spre moarte

“Oh, my love, where did you go?  Where did you go now? I wanna know..With all my love, where did you go now?”

Jax Jones, MNEK – Where did you go?

Gânduri se rostogolesc în minte, prin mine sapă niște amintiri care se întorc brusc în fața mea. Amintiri care mă aruncă la pământ plângând. 

…

Privind spre vara trecută

E vară și drumul ne poartă undeva spre munte. Este încă dimineață, am plecat devreme din București. Nu-mi aduc aminte unde mergem. 

Dar știu că nu suntem doar noi doi. 

Deschid geamul complet, îmi ancorez mâinile pe portieră și scot capul din mașină cântând cât pot de tare refrenul al cărei melodii o ascult pe repeat de câteva săptămâni. 

Oh, my love, where did you gooooo? Where did you gooooo now? I wanna knooooowww… 

Eșuez desigur, căci vocea mea e departe de a avea muzicalitatea potrivită, dar surprind în treacăt oameni de pe trotuar care zâmbesc. 

Ei zâmbesc. Prietenii noștri din spate zâmbesc și ei.

Dar eu cred că plâng în interior. 

Plâng pentru că de fapt întrebarea aia din refren e pentru el și pentru mine. Chiar dacă e acolo zâmbind și încurajându-mă să continui dând muzica mai tare. 

Dar cânt pentru că nu pot să plâng. 

Cânt încercând să mimez fericirea? 

Cânt pentru că doar așa pot spune adevărul? 

Cânt încercând să-mi dau seama cum se simte libertatea? 

Cânt încercând să uit? 

Cânt încercând să simt ceva? 

Cânt anticipând ce va urma? 

Nu știu. Dar pun iar melodia și cânt din nou visând la o viață în care am curaj să plâng în loc să cânt.

…

Câteva minute au fost de ajuns. 

Două minute și 55 de secunde cât a durat melodia, am întâlnit o durere ce m-a luat prin surprindere. 

M-am ghemuit pe pat plângând și simțind amintirea acelei zile. 

M-am ghemuit pe pat plângând și nu cântând. 

Iar când m-am liniștit am luat cartea Privind înăuntru și am deschis-o, neintenționat, la capitolul Cornflake girl.

Am plâns din nou. 

Privind înăuntru spre moarte

O nouă durere a ieșit prin mine. O parte era durerea Petronelei, o parte era durerea mea.

O durere născută prin două morți. Una reală, una imaginată din frică.

Moartea bunicului meu care încă mă doare, în momentele cele mai simple și neașteptate din cele mai banale zile ori, din contră, din cele mai frumoase zile. Ochii lui albaștri, luna ianuarie, gerul necruțător, ultima îmbrățișare, ultimul te iubesc pe care nici nu mi-l mai amintesc. 

Dar mai e moartea asta imaginată din frică. O moarte care nu m-a lăsat să trăiesc. 

De multe ori când el se întorcea noaptea târziu de la părinții lui din afara orașului, inima mi se oprea din ritmul ei obișnuit și bătea din ce în ce mai lent pe măsură ce imaginația mea o lua razna. Un telefon, o veste devastatoare, polițiști la ușă.

Încetam să respir corect, încetam să trăiesc de fiecare dată câte puțin cu acea moarte imaginată. 

Și tot de multe ori, moartea asta imaginată, venea spre mine când eram împreună în mașină la drumuri mai lungi. Vedeam impactul mortal cu o altă mașină, vedeam sfârșitul nostru, vedeam durerea lăsată în urmă. 

Mă ghemuiam în scaun încercând să alung acele gânduri apocaliptice. 

Oare de ce trăiam în permanență cu această moarte imaginată? Ca să mă pregătesc pentru inevitabil?

Ori ca să mă limitez în a trăi totul? 

Nu știu.

Azi tot întâlnesc moartea în gândurile mele, dar ceva e diferit.

Îi onorez sfârșitul pe care-l va aduce, îi onorez inevitabilul pe care-l poartă, îi onorez impermanența pe care o aduce vieții. 

Între noaptea trecută și această dimineață, ceva a luat sfârșit în mine. Durerea acelei amintiri de astă-vară.

Pentru că mi-am dat voie să o simt, i-am dat voie să moară. 

Pentru că-mi dau voie să simt viața, îmi dau voie să mor atunci când va fi să fie. 

Și atunci voi cânta și plânge în același timp. 

Attraversiamo împreună spre Ananda prin amintiri și sfârșituri,

S.

Scrisori din Bali

25.01.2023

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13