Primele gânduri de recunoștință de pe Insula Zeilor

Cred, din ce în ce mai mult, în puterea recunoștinței.

Și scriu zilnic, înainte de a adormi, minim trei motive, din ziua care mi se încheie, pentru care sunt recunoscătoare.

Iar de obicei, când privesc în urmă, chiar dacă nu trec prin fiecare oră a zilei, descopăr mai mult de trei lucruri care m-au bucurat – fie lucruri mărunte, fie lucruri cu impact mai mare.

Povestea jurnalului meu de recunoștință

Am început să practic micul meu “jurnal de recunoștință” cândva în 2020.

În timp, după perioade de on & off și, uneori, de zile dificile în care scriam forțat și aproape că nici nu simțeam că am de ce să fiu recunoscătoare, am transformat intuitiv practica asta în ceva ce are sens pentru mine.

În prezent, cred că sunt mai bine de două luni de când scriu constant, seară de seară, gânduri de recunoștință. Uneori le mai și completez cu sclipiri ale zilei – diferite revelații, alteori mă focusez doar pe recunoștință.

Dar indiferent de ce scriu, închei aproape mereu cu un “Mulțumesc!”. Și, un lucru important, când am început practica asta nu m-am gândit la ce rezultate uimitoare aș putea atrage.

Știu doar că mi-am dorit enorm să pun cumva pauză timpului, să apuc să conștientizez fiecare zi în parte, să-mi privesc viața cu ochi noi, să mă bucur de ce am în acel moment oricât de puțin ar părea.

Primele gânduri de recunoștință din Bali

Ei bine, gândindu-mă la ce să scriu despre ziua doi (pentru mine) din retreatul de wellnes cu Desiree și răsfoind agenda micuță pe care o am la mine (mulțumesc Ștef) mi-am dat seama că va avea mai mult sens să scriu mai întâi despre recunoștință.

12.10.2022 – 02:02

Am ajuns în Bali. Sunt recunoscătoare pentru acest moment, pentru cazarea asta faină, pentru cadouri și întâmpinare, pentru că am ajuns cu bine. Sunt obosită, dar recunoscătoare. Am ajuns acasă.

13.10.2022 – oo:00

Scriu aceste rânduri din camera și casa unde s-a filmat Eat, Pray, Love. Și sunt atât de liniștită, de acasă, de fericită.

Sunt recunoscătoare că am ajuns aici, că au fost oameni care au făcut eforturi pentru ca eu să-mi văd acest vis împlinit, îmi sunt recunoscătoare mie că am luat frica în brațe și am venit. Sunt recunoscătoare pentru ziua ce s-a încheiat, pentru masaj, pentru vindecare, pentru purificare, pentru eliberare, pentru liniște.

Mulțumesc.

14.10.2022 – cândva după miezul nopții

Sunt recunoscătoare pentru această zi plină de magie. Pentru dimineața petrecută în casa Eat, Pray, Love.

Pentru ploaie, pentru peștișorii aurii, pentru soare, pentru bucurie. Ah, această bucurie care mă inundă în fiecare clipă.

Sunt recunoscătoare pentru plimbarea prin lanurile de orez, pentru somnul de amiază, pentru mic dejun și prânz, pentru sound healing, pentru vulnerabilitate, pentru povești și conectare, pentru revelații și inspirație, pentru cină.

Mulțumesc.

Despre magia recunoștinței

În primul rând, e necesar să menționez că această călătorie, lăsând la o parte frumusețea a tot ce reprezintă ea, este rezultatul unor eforturi financiare cât și a susținerii unor oameni speciali din jurul meu – Silviu, Lore, Irina, Oana, Ștefania, părinți, o mătușică dragă și nu numai.

Și pentru că mi-am dorit să rămân două săptămâni în plus după retreat, pentru a scrie aceste scrisori din Bali, bugetul alocat este unul limitat.

Însă, cumva, asta nu m-a limitat pe mine în niciun fel. Am știut că e necesar să prioritizez anumite alegeri – privind cazarea ulterioară și experiențele pe care le pot avea.

Dar magia care se tot întâmplă de când am ajuns aici și pe care o leg de transformarea prin care trec și de credința mea în puterea recunoștinței, este că mi se oferă tot mai mult.

Ah, să primesc este una din lecțiile mele cheie pe Insula Zeilor.

În prima mea zi de retreat, Desiree mi-a spus că se poate rămâne peste noapte la Eat, Pray, Love deoarece cazarea era plătită deja până a doua zi.

Pentru că restul fetelor aveau Ice Bath a doua zi dimineață, iar eu cum nu alesesem această activitate extra, m-a întrebat pe mine dacă vreau să rămân.

Și, cu un entuziasm de copil recunoscător (pentru că e cumva în natura sa) că am ocazia asta, am zis da.

Iar de aici au tot urmat daruri – atât fizice cât și emoționale. Două scrisori din Bali scrise de minunatele femei din retreat pentru mine, afecțiune, susținere, complimente, mesaje cu sens, ascultare, un curs de dans special despre care voi povesti mai târziu, cadouri, bani.

Și ce mă uimește, pentru prima oară, este că am primit tot cu deschidere, fără rușine, privind tot ce se întâmplă ca pe un schimb normal de energie.

Este uimitor, copleșitor, vindecător să primești tot ce ți se oferă cu inima deschisă și plină de recunoștință.

Mulțumesc! Mulțumesc pentru fiecare gând bun, pentru fiecare dar oferit, pentru fiecare încurajare, pentru generozitate, pentru iubire.

P.s: urmează curând și mica poveste despre sound healing 😉

Scrisori din Bali

12, 13, 14 & 21 octombrie 2022

Balijurnal de recunostintarecunostintaScrisori din Bali