Intro-pentru el
Ai venit ca o furtună.
Ai trezit poezia în mine.
Ai dezintegrat o poveste de care (încă) eram atașată.
Ai venit dar… ai plecat.
Oriunde ești acum, printre nori și stele, deasupra oceanelor, înaintea timpului, vreau să știi că porți cu tine un fragment din poveste, un fragment din mine.
Îți sunt recunoscătoare pentru tot ce ești, pentru tot ce mi-ai adus, pentru tot ce ai luat.
Sper ca viața să te țină aproape de ea și cât mai departe de moarte.
Sper ca inima ta să te poarte pe drumul cu sens pentru sufletul tău.
Sper să-ți găsești ceea ce îți lipsește atunci când te plictisești și cauți să te amorțești.
Sper să zâmbești când citești și apoi sper să plângi zâmbind știind că undeva, la peste 10.000 de km, e o tipă (miștop – l-am scris de dragul tău dar să știi că tot nu-l aprob) care zâmbește plângând…
Povestea omului-furtună: pentru tine, pentru el, pentru noi
Pe drumul vieții noastre, sunt foarte mulți oameni care ne însoțesc o vreme.
Iar când pornești pe cel al transformării, apar și mai mulți.
Sunt cei care erau de la început acolo și rămân poate, cu puțin noroc, până la final.
Apoi sunt cei care se retrag.
Apoi sunt cei care vin și pleacă.
Unii se așează treptat, și stau o vreme.
Alții vin precum o furtună de vară neașteptată, dar necesară pentru că pământul și omul aveau nevoie de ploaie.
Doar că acea furtună lasă ravagii în urma sa și le observi prea târziu. Poate dacă ai fi avut timp să te protejezi înainte ai fi putut evita o mare parte din ele.
Dar așa sunt furtunile, neașteptate și răvășitoare…chiar dacă sunt necesare.
Și apoi mai sunt oameni care vin ca să rămână.
Dar nu despre cei din urmă pot vorbi acum. Deși aș vrea. Mi-aș dori să încep să spun despre ei, dar nu e momentul.
Poate că sunt menită să fiu adăpost, vreme de câteva îmbrățișări și săruturi uneori, pentru cei rătăciți și pentru cei aducători de furtună.
Poate sunt ca un far pe mare care ghidează vapoarele să meargă în siguranță pe drumul lor spre lumină, spre țărm, spre acasă.
Două tatuaje. Două inimi goale. Una neagră. Una roșie care cândva era plină cu soare.
Aș minți să spun că acest om apărut de nicăieri, care a venit în mijlocul clubului și m-a sărutat fără să știe dacă îi voi răspunde sărutului, m-a lăsat indiferentă și complet detașată în urma lui.
Nu am întâlnit pe nimeni care să aibă culoarea oceanului, a pământului și a verii eterne în ochi. Măcar aici părea că se potrivește nota aceea de manifestare a acelui EL pe care încerc să mi-o scot din gânduri.
În rest, a fost complet opus. Atât de rebel, obraznic chiar. Și cumva, în egală măsură, era poetic, romantic și respectuos.
Dincolo de rebeliunea și nebunia afișată, i-am simțit blândețea și căldura sufletului său visător. Am putut vedea dincolo de straturile superficiale, dincolo de măștile lui, dincolo de propriile filtre și limitări.
Am ajuns la capitolul în care privesc oamenii prin inimă și, totodată, încerc să nu las mintea să creeze povești noi de atașament care să mă doară.
Dar totuși…
Aș minți să spun că nu sunt tristă.
Aș minți să spun că nu m-am simțit copleșită de emoții transformate în lacrimi.
Aș minți să spun că nu am purtat azi eșarfa pe care mi-a parfumat-o cu stele.
Aș minți să spun că nu-mi doresc să fie cineva care să aleagă să rămână și să mă susțină să fiu lumină în continuare pentru cei care rătăcesc în întuneric.
Deci aș minți să spun că nu mă întreb „dar dacă ar fi rămas?”.
Aș minți să spun că nu mi-aș fi dorit asta, măcar câteva zile în plus.
Poate așa aș fi știut…
Dar probabil că ne-am fost doar jumătăți de adevăr, pentru că se spune că atunci când știi dacă cineva e pentru tine…pur și simplu, știi.
Oare… cum se simte asta în suflet?
Oare e un râs continuu, oare se face liniște, oare se face muzică, oare se face dor chiar dacă stăm unul lângă celălalt?
Poate, pentru că am avut atât de puțin timp, totul s-a simțit mult mai intens decât s-ar fi simțit să ne îmbrăcăm unul pe altul în cuvinte și râsete în zile lungi și nopți scurte.
Aș minți să spun că, totuși, nu pun tot ce simt acum sub semnul întrebării.
Poate că viața vrea ca eu să mai înțeleg ceva.
Poate că nu sunt încă pregătită pentru acel om care vine ca să rămână.
Ceva totuși cred că am înțeles.
Azi l-am întâlnit pe Y. Mi-a arătat manifestarea vieții lui din 2024, și am realizat că eu nu văd viață acolo.
E totul prea perfect, din punctul meu de vedere.
Apoi nu-mi văd propria viață acolo pentru că nu vreau să mai fac parte din viitorul lui ca și parteneră, deși încă mai credeam asta.
Poate că asta e parte din furtuna răvășitoare.
Poate că omul acesta rătăcitor nu a venit doar ca să caute adăpost ci a venit ca să dezintegreze ultimele frânturi din povestea pe care am scris-o prin mintea mea în ultimele luni.
Dar nu e doar atât.
Iar pun iubirea sub semnul întrebării.
Este iubirea adevărată răbdătoare și are nevoie de zile, săptămâni, luni ca să lege doi oameni?
Sau oare iubirea adevărată este, mă întorc iar la Alchimistul de P. Coelho, atunci când doi oameni se recunosc și își amintesc limba universală doar privindu-se fără să fie legați de timp ori definiți de cunoaștere?
Nu știu. Nu mai știu nimic.
Dezintegrez straturi după straturi, las stelele de pe asfalt să se întoarcă-n cer și să-l urmeze în călătoria lui înapoi în România și las viața să mă ghideze în continuare pe drumul transformării aici pe Insula Zeilor.
Iar la momentul potrivit, voi povesti și despre oamenii care vin ca să rămână. Sunt atât de mulți oameni pe care nu i-am întâlnit încă.
Până atunci am să las stelele, luna și soarele să mă sărute în locul omului-furtună.
28 mai 2023 / 11:11 Tiny Bali, Ubud
Rewrite everything
Notă dulce de final:
Dacă vrei să mă susții în această călătorie a scrisului, o poți face în nenumărate feluri, primul și cel mai important este să-mi trimiți un gând bun și plin de iubire.
Următorul: dă share la această poveste către prieteni, familie, social media. Oriunde simți.
Iar al treilea: prin susținere financiară oriunde simți, oricât simți.
- ING
IBAN: RO84INGB0000999903233864
Titular cont: Simona Anca Maria Toma
Banca: INGB CENTRALA
Moneda: RON
Cod SWIFT/BIC: INGBROBU
- Revolut
- Buy me a coffee
https://www.buymeacoffee.com/simona13
- PayPal
https://www.paypal.me/postcardsdiary
Mă-nclin cu recunoștință și tot ceea ce trimiți spre mine, să se întoarcă înmiit spre tine în cele mai magice moduri.
Acestea fiind scrise, acestea fiind împărtășite, te invit să mă însoțești în întâlnirea cu Viața, cu Adevărul, cu Iubirea.
călătorie interioarăiubireoameniom furtunătransformareviață
What do you think?