Neașteptat. Neplanificat. Negândit.
Nici o imagine creată.
O noapte transformată în dimineață pe străzile din Kuala Lumpur.
Bucăți de puzzle. Fragmente de inimă.
Fragmente din inima mea.
Nu sunt și nu mă simt străină de acest loc. Este oare posibil să găsesc sentimentul de acasă oriunde în lume?
Aerul e blând și cald. Dar nu la fel de umed precum în Bali.
Clădirile sunt imense. Dar nu mă copleșesc.
Respirația e completă.
Sunt cazată lângă Râul Vieții – The River of Life, în inima adevărată a acestui oraș. Centrul Vechi. Totul e lumină, totul e culoare, totul e curgere, totul e prezență.
Am senzația că Universul îmi vorbește non-stop, dar nu pot spune că mă sperie.
Nu m-am simțit nicicând mai aproape de creație, de viață și de cine sunt azi – un om care moare și învie zilnic, arzând straturi de credințe limitative, idei și adevăruri care nu-i aparțin.
Nu am experimentat atâta iubire față de mine însămi, de devenirea mea, de această călătorie pe care am îmbrățișat-o cu totul.
Trăiesc viața visurilor mele și visul vieții mele.
Zumzetul grăbit al motocicletelor îmi mai întrerupe gândurile și simțirile din când în când, dar nu mă deranjează. E doar o chemare în aici și acum, să pot absorbi totul.
Sunt și mă simt în siguranță. Într-un altfel de acasă.
Merg fără hartă, fără destinație, fără o căutare a ceva.
Fac pași din iubire, din curiozitate, din joacă.
Îmi cumpăr micul dejun la ora 4 dimineața de la un food truck la fel de colorat precum cerul în jurul KL Tower.
Ceva decadent pentru copila din mine – Peanut butter waffle. Primesc un pahar de apă cadou și un selfie cu cei doi angajați simpatici.
Fac pași în continuare pe lângă acest râu al vieții, surprizând clădiri, forme, reflexii și lumini atât cu ochii cât și cu telefonul. Nu am mai fost așa fascinată și dornică să fac fotografii pe timp de noapte.
Kuala Lumpur îmi aduce aminte de Veneția. Nici pentru acel loc nu am avut o imagine creată. Fără așteptări, idei, planuri.
Poate că acesta e secretul suprem al călătoriilor fericite.
Pornesc spre cazare în jur de ora 5 dimineața, cu picioarele obosite și cu inima plină de recunoștință.
Adorm zâmbind, știind că mi-am oferit una din cele mai reușite întâlniri – romantică, spirituală, jucăușă, spontană, plină de iubire necondiționată.
Nu știu cât voi dormi, nu am planuri pentru mai târziu. Am doar intenția de a mă lăsa purtată de râul vieții din mine.
Attraversiamo împreună spre Ananda fără hartă, fără așteptări, fără planuri…prin Kuala Lumpur purtați de râul vieții,
S.
Scrisori între Bali & Kuala Lumpur
08.02.2023 & 09.02.2023
…
P.s:
Dacă aceste cuvinte trezesc emoție, magie ori speranță în inima ta – un share este foarte mult apreciat.
Așa cum o mică donație în Revolut ori o cafea virtuală mă ajută enorm. Mulțumesc.
https://www.buymeacoffee.com/simona13
călătorie interioarăkuala lumpurRâul ViețiiScrisori din Balitransformaretravel
What do you think?