Jurnal de interviuri: Despre ascultare cu Desirée Halaseh

Am frânt barierele distanței dintre București – Bali, eu cu întrebările din biroul de acasă, ea cu răspunsurile dintr-o cafenea cu specific new-yorkez din Ubud, și ne-am întâlnit printre rândurile de mai jos într-o dezvăluire ce poate fi ușor copleșitoare pentru cititorul visător.

Dar copleșitoare în sensul bun. Eu am simțit fiori de emoție, recunoștință și bucurie să descopăr mai mult din omul pe care-l admir.

Și o admir enorm! Pentru curajul de a-și asculta intuiția pornind într-o căutare nesfârșită a adevărului ei propriu. Pentru determinare, pentru sinceritate, pentru tot ce oferă înapoi lumii.

Iar din această admirație (care cândva era timidă) i-am scris anul trecut Scrisoarea cu numărul 4 (din proiectul Scrisori înainte de Bali) și acum câteva săptămâni am rugat-o să-mi fie filă din #jurnaldeinterviuri, aici pe site. Mulțumesc, D.

Să ne fie inspirație cuvintele de mai jos.

S: Desirée, te rog, spune-mi câteva cuvinte despre tine: Cine ești tu, dincolo de prea puțin cuprinzătorul C.V.? 

D: Sunt un om care la un moment dat a decis că are deplina autonomie de a-și crea viața așa cum vrea. Pe bune.

Vine un moment în viață când îți pui întrebarea asta – De ce sunt aici?

De-a lungul timpului, am crezut că am găsit răspunsul, însă din ce în ce mai mult realizez că e un proces, nu e o destinație finală.

Și acum mă bucur de acest proces mai mult ca niciodată.

S: Care sunt pasiunile tale și ce te face să vibrezi cu toată ființa a bucurie?

D: Iubesc ceea ce fac. Iubesc să construiesc un altfel de drum pe care orice femeie îl poate începe pentru a ajunge mai aproape de esența sa divină.

Iubesc să văd rezultatele muncii mele, femei care se transformă în câteva luni de zile, care ajung la mine cu burnout, dureri cronice, deconectate de la propriul ritm ciclic, sacru și esențial sănătății fizice, mentale și emoționale.

Iubesc să le ascult revelațiile de după o sesiune intensă de eliberare a furiei, după una de yin yoga sau după 15 min de respirație holotropică.

Tot ceea ce fac eu azi e tot ceea ce am experimentat pe pielea mea în ultimii 10 ani din dorința de a ajunge la maximul meu potențial.

De a mă ridica din depresie, mentalitate de mai mult nu se poate, dureri cronice, un corp amorțit și o identitate incertă.

Am devenit un cobai și m-am plimbat peste tot în lume în căutarea acelor ghizi, vraci, facilitatori de experiențe și tratamente alternative pentru a înțelege ce funcționează pentru mine și ce e inutil ambalat în promisiuni curajoase.

S: Acum că te-am cunoscut puțin mai bine, hai să ne întoarcem în anul 2010, anul în care am înțeles că a început călătoria ta cu rucsacul prin India. Cum a fost trecerea de la o viață trăită într-o oarecare siguranță (sau rutină) la o viață trăită din zeci/sute de momente neplanificate, în locuri necunoscute? 

D: Ca un bandaj pe care îl scoți rapid de pe o rană care s-a vindecat deja: rapid și fără durere.

Trăisem două decenii jumătate fără prea multă rutină, cu multe urcușuri și coborâșuri, fără un orizont clar către care să privesc cu încredere, într-o lume în care nu mă adaptasem deși încercam cu toată ființa și mi-a picat fisa că nu am nimic de pierdut dacă închid definitiv acel capitol nefericit.

Necunoscutul venea pentru mine cu mai multe avantaje decât dezavantaje, cel mai important fiind că puteam începe o pagină nouă, complet de la zero în dezvoltarea mea ca tânără femeie.

S: După toate aceste momente extraordinare, ai încapsulat aventurile din India într-o carte-jurnal numită “Spațiul dintre nori – cu rucsacul prin India”. Cum s-a simțit această experiență pentru tine? Cum a fost să împărtășești cu oamenii tot ce ai trăit, să expui public toate lucrurile bune cât și momentele mai puțin plăcute? 

D: Cartea am scris-o abia atunci când am început să mai cresc.

Am crezut mereu în sincronicități așadar propunerea de a publica la Polirom un volum cu poveștile mele de până în 2015 a venit ca o alternativă la o altă încercare eșuată de a mă adapta la o viață pe care nu mi-o doream.

Fix în ziua, ora și minutul în care am trimis un mesaj definitiv de încetare a unui contract într-o corporație din Iași am primit invitația de a deveni autor.

Am plecat de urgență înapoi în India, căci asta tânjea sufletul meu cu adevărat și aș fi făcut orice numai să mă văd din nou pe aeroportul Indira Gandhi din Delhi, să iau un tren și o ricșă până în Paharganj și să mă aciuez într-un guest house relativ acceptabil.

Să beau un ceai și să mă duc la un kirtan la un templu hindus.

Să nu mi se știe numele și să nu conteze cine sunt.

De la a scrie și până la a împărtăși lumii a fost un drum lung. Nu aveam destulă încredere că experiențele mele sunt valide, au vreun rost pentru altcineva decât propria persoană, nu credeam că cineva ar fi interesat de călătoria mea, de eșecurile mele, de micile victorii.

Am avut primul atac de panică înainte de lansarea la Bookfest în primăvara lui 2016. Pas cu pas m-am dus la interviuri, la radio, la TV, într-o lume din nou mare și necunoscută mie dar răspunsul celor care au citit cartea, au venit la lansările din toată țara, în număr mai mare decât mi-aș fi imaginat vreodată posibil, m-au făcut să îmi deschid inima și să fiu vulnerabilă.

A mers. Am mai depășit un prag.

S: Acum, să revenim în prezent. După aproximativ nouă ani de călătorii, te-ai oprit în Bali și ai fondat un studio de yoga online (Yoga cu Desirée). Cum ai ajuns în acest punct? De ce Bali și de ce yoga? Este vreo legătură între cele două?

D: În urmă cu câțiva ani, eram între proiecte la Iași, la o cafea cu un prieten. În treacăt, printre mult râs, selfie-uri și apă infuzată cu mentă mi-a spus că s-a deschis o linie de finanțare pentru start-up-uri din regiunea de Nord Est și pe cutare site sunt mai multe informații.

Am scris în notițe pe telefon adresa și din acel moment am știut cu o convingere oarbă că ăsta e un nou capitol pentru mine.

La vremea aceea deja organizam informal primele mele retreat-uri în India cu o mână de oameni și așa mult mi-a plăcut experiența de a ghida oameni pe trasee pe care eu le-am înțeles și le știu cu ochii închiși încât îmi doream să fac doar asta.

Doi ani mai târziu de la acea întâlnire, am depus zeci de dosare, sute de acte, interviuri și teste, zeci de proiecte din competiție foarte bune și am luat finanțarea care mi-a permis să încep propriul meu proiect – SAMASTI cu Desiree, care era o agenție de wellness ce se ocupa de bunăstarea fizică, emoțională și spirituală a femeilor din România.

Am investit cea mai mare parte în educație, cursuri și certificări în yoga, echipamente pentru un birou mobil și călătorii pe teren în locurile unde îmi doream să fac retreat-urile – Thailanda, India, Malayesia și Bali. Era și Costa Rica pe listă dar a venit pandemia și m-a prins pe drum între Chiang Mai în Thailanda și din nou necunoscut.

Am ales să vin în Bali, care încă mai avea granițele deschise în martie 2020 și de atunci am rămas aici. A fost cea mai bună alegere și poate singura.

De atunci retreat-urile au fost puse pe pauză în așteptarea unor vremuri mai propice de călătorit și am început să predau clase de yoga și meditație online în direct din Ubud. La prima clasă de Yoga cu Desiree s-au înscris 3 persoane, nu aveam microfon și nu s-a auzit mai nimic.

Am trecut prin perioade când mi-a fost greu, am învățat enorm despre mine, afacerea mea, despre ce nevoi au femeile și cum pot să le servesc mai bine.

Dar niciodată nu mi-a trecut prin cap să renunț.

Și azi, după 2 ani de muncă fără oprire mă bucur de viețile pe care le-am schimbat și de capacitatea infinită de a crea. Simt profundă recunoștință pentru intuiția care m-a ghidat până aici.

I just had to show up. Știi?

S: Dacă ar fi să reduci în câte un singur cuvânt ce semnifică pentru tine yoga, călătoriile și scrisul, ce cuvinte ai alege? Sunt curioasă să știu și care ar fi motivul din spatele fiecărei alegeri.

D: Ascultare – pentru toate.

Pentru că atunci când înveți să-ți asculți corpul, intuiția – totul curge ca un râu lin către ceea ce trebuie să se manifeste pentru tine.

Nimic mai mult.

S: Ești instructor de hatha yoga Embodied Flow™, ce înseamnă asta mai exact și cum
este acest rol pentru tine? Și cum faci tu switch-ul între cele trei roluri ale tale (scriitoare, călătoare și profesoară)?

D: În această perioadă din viața mea tot ceea ce fac este legat de echilibru – între muncă și odihnă, între a face și a primi, între masculin și feminin, între întuneric și lumină.

Tot ceea ce fac e interconectat și astfel nu am nevoie să fac un switch. Scriu despre munca și experiențele mele de viață din Bali. Experimentez și învăț mult despre practici de transformare, de la yoga la meditație, feminitate, leadership feminin, metode alternative de detoxifiere a organismului și conectare la corp.

Viața mea e munca mea.

Embodied Flow™ e un mix integrativ de hatha yoga, terapie somatică, meditație în mișcare, filosofie tantrică și psihologie transpersonală. E o invitație de a intra în flow prin mișcare meditativă.

S: Doar nu credeai că omit să pun o întrebare separată doar despre Bali 🙂 Spune-mi, cum te simți să fii acolo? Este oare așa cum se spune – că locul acela are o energie aparte? Cum sunt oamenii, mâncarea, peisajele?

D: Este așa și mai mult. Am avut parte de cel mai intens an din viața mea de când locuiesc aici dar și de cele mai mari revelații.

M-a ajutat mediul acesta în care fiecare om e liber să fie autentic, fără să fie considerat ciudat pentru că meditează într-o cafenea, merge desculț, participă la evenimente de eliberare emoțională în care poate 40-50 de adulți plâng și se descarcă de durerile de viață.

M-a ajutat să trăiesc într-un sat relativ mic, în mijlocul naturii, fără prea mult trafic sau turiști (iată că pandemia a avut și efecte pozitive asupra Pământului) care e aproape și de munte și de ocean, m-a ajutat să mă concentrez pe mine și munca mea fără să fiu non stop pe drumuri.

Mâncarea e de vis. Restul e paradis, atâta vreme cât înțelegi că după zi vine noaptea și apoi de la capăt iar câinii cu colaci în coadă nu există decât în mitologia personală.

Poți fi în cel mai frumos loc de pe pământ și în același timp cel mai nefericit om de pe pământ. Totul depinde de înțelegerea și intenția ta.

S: Ne apropiem încet-încet de final și aș vrea să știu dacă este un om pe care-l admiri foarte mult și care ți-a influențat drumul acesta într-o viață trăită cu extrem de mult curaj și asumare?

D: E fiecare om pe care îl întâlnesc în cale azi.

Fiecare om îmi oferă posibilitatea să mă uit mai atent la mine și la ceea ce e sfânt și ceea ce are nevoie de compasiune și ceea ce are nevoie de temperare și ce are nevoie să se oprească.

Curajul îl pierd și recâștig constant, cu asumarea cred că m-am născut.

S: Ce le-ai recomanda oamenilor temători, dar foarte dornici să pornească în călătoria vieții lor? Care ar fi primul pas pe care-l pot face?

D: Introspecție clară. Terapie. Conectare la intuiție.

Abilitatea de a răspunde clar la – ce îmi doresc cu adevărat?

Fricile nu sunt neaparat un lucru rău și uneori reprezintă o șansă de a ne uita cu mai multă atenție către noi.

Poate cu răbdare. Poate cu deschiderea de a primi răspunsul că ești exact în locul în care ar trebui să fii chiar acum.

S: Încheiem aici seria de întrebări, cu o ultimă întrebare la alegere: Mai este ceva ce ai vrea să-mi spui? Ceva despre tine, despre o experiență amuzantă, dacă vrei – sau – Ai tu o întrebare pentru mine? 🙂

D: Respiră. E de ajuns.

________________________

Imagini articol: din arhiva personală

Iar pe Desiree o puteți găsi aici:

Facebook: https://www.facebook.com/desiree.halaseh/

Instagram: https://www.instagram.com/desireehalaseh/

Site: https://www.desireehalaseh.com/

Cu drag de oameni cu povești,

S.

BaliDesiree Halasehjurnal de interviuriSAMASTItravelYoga