Jurnal de călătorie: Infuzie de toamnă din Retezat

Din amintiri așezate-n suflet de-un Octombrie trecut, din amintiri noi aflate încă la suprafață din acest Noiembrie târziu, mă simt acum de parcă aș fi ancorată într-o toamnă făr’ de sfârșit a masivului Retezat.

Am rătăcit prin păduri scăldate-n culori de ruginiu, arămiu și verde smarald, am alergat pe vârfuri de munte mângâiate de ceață sau de nori care se coborau mai aproape de pământ din dor de mine și m-am lăsat atinsă de razele de soare ce țin loc de cunună a celor mai de sus brazi.

Sub cerul de-un albastru senin și rece, am mers pe cărări de frunze ude, spre drumuri ce duc spre iarna care stă la pândă.

Am trecut pe lângă ciuperci sălbatice și am îmbrățișat trunchiuri de stejar îmbătrânit, uitând aproape complet de mine, de gânduri, de cine sunt și mi-am înălțat spiritul mai sus de ego.

Munții Retezat sunt măreți și copleșitori până devin bucurie pentru privire și liniște pentru suflet, în vreme ce brazii de aici sunt o reamintire despre a sta drept indiferent de anotimp, păstrându-și mereu prospețimea verii.

Cu aceste amintiri infuzate cu toamnă pășesc lipsită de teamă spre un nou anotimp, pregătită de schimbare, reașezare și reinventare până-n primăvara ce va să vină, mai devreme în sufletul meu, mai târziu în munții Retezat.

S.

Hunedoarajurnal de calatoriiMasivul RetezatRetezatromaniatravel