Jurnal de călătorie: Drag de Sibiu

S-a lăsat seara pe autostradă și suntem deja aproape de București, dar gândul mi-a rămas în urmă.

Am prins drag de un oraș pe care mereu îl vedeam pe fugă, și nicicând nu-mi era suficient cât să-i simt pulsul.

Însă acum pot spune că l-am luat la pas (lent & alert), l-am gustat, l-am respirat, l-am îmbrățișat.

Pentru mine, Sibiu e o stare.
Îl simt ca pe o forfotă, dar cumva în tihnă. Și mi s-a prins bine de suflet.

Acum am puțin timp să-l povestesc.

M-am descoperit zâmbitoare și curioasă într-un Sibiu fermecător, plin cu străduțe ascunse, înfrumusețate de ploaia căzută pe piatra cubică și de lumina blândă.

Nu am avut o listă de bifat obiective turistice, m-am lăsat pur și simplu purtată de vibrația ascunsă în pereții scorojiți și le-am urmat calea.

Și ce frumos m-au condus.

La Piața Aurarilor, am tresărit de încântare privind spre lume înainte și înapoi prin aceste mici pasaje ca niște portaluri deschise spre trecut.

Aici, fix în acest loc, m-am îndrăgostit. De Sibiu.

În această călătorie mi-am (re)amintit că, uneori, e nevoie de atât de puțin să rămâi bine ancorat în prezent.

Un apus ascuns de nori, privit printre ochii caselor vechi, dulci acorduri de pian, o terasă micuță, o bere rece artizanală și un timp care să stea în loc pentru noi doi, chiar dacă vorbeam și despre viitor.

Sibiu a fost și despre mângâieri de soare și atingeri de umbră, frânturi de liniște și lumini din noapte, mâncare delicioasă.

Și despre multe momente speciale.

Dar vreau să închei cu amintirea unui anumit moment, după o decizie care a fost luată spontan și care ne-a condus într-un Sibiu văzut după apus, dornici să găsim atmosfera nopții.
Așa am descoperit un concert de care nu știam: Byron & Filarmonica Sibiu.
Acolo a fost un moment în care Piața Mare devenise doar sunet & vibrație. Un moment pur de bucurie. Atât.

P.s: mai multe clipe surprinse sunt pe Instagram: https://www.instagram.com/postcards.diary/

x,

S.

călătoriiconcert byronfilarmonica sibiuold cityoras vechiromaniasibiu