Am să tot repet, orice călătorie exterioară reprezintă un combustibil puternic pentru călătorii sau/și revelații interioare.

După o vizită scurtă la Vulcanii Noroioși mi-am dat seama că nu am nevoie de mult…

💫 nu am nevoie de mult timp, cât să frâng rutina și să-mi aloc câteva zeci de minute pentru o rază de soare și un loc pe care l-am mai văzut cândva demult, dar pe care l-am privit cu o bucurie nouă.

💫 nu am nevoie de mult curaj ca să-mi aprind sufletul, ci o mică sclipire dintr-o inimă neînfricată îmi e de ajuns.

💫 nu am nevoie de mult spațiu ca să mă simt liberă, căci în suflet simt un infinit de zbateri de aripi libere.

💫 nu am nevoie de mult calm în jur ca să-mi găsesc echilibrul…zgomotul din interior e cel mai greu de stăpânit, dar și când se face liniște acolo sunt de neoprit.

💫 nu am nevoie de mult efort ca să creez o conexiune frumoasă cu o persoană, mai ales atunci când o văd ca pe o oglindă…e mai dificil să mă dezbrac de măști și să mă arăt în toată vulnerabilitatea mea, dar și când depășesc acest prag toată conexiunea se transformă în ceva magic.

💫 nu am nevoie de mult respect de la cei din jur, atâta timp cât eu îmi amintesc să mă prețuiesc și mă iubesc cu adevărat pentru că apoi toată iubirea asta se va reflecta cu ușurință și din exterior.

nu am nevoie de mult, îmi sunt de ajuns. 🤍

Cu bucurie,

S.