O zi în Verona și o scrisoare pentru Julieta (jurnal de călătorie)

Verona, ti amo. Nu promit că te iubesc mai mult decât iubesc Veneția, căci acolo sunt niște sentimente complet diferite.

Totuși, iată-ne aici.

Două luni mai târziu de la întâlnirea noastră retrăiesc și gust cu dor din acea zi plină de farmec, savoare, lumină și iubire petrecută pe străzile tale.

O zi în Verona

Portoni della Bra & Arena di Verona

Am pășit, în jurul prânzului, spre trecutul tău sub turnul cu ceas (Portoni della Bra) descoperind un amfiteatru din timpuri demult încheiate (Arena di Verona). Am aflat că așa cum Roma are Colloseumul, tu ai “micul Colloseum” – un loc în care, în prezent, răsună muzică periodic.

Casa di Giulietta

Am continuat să merg spre casa unde ți se adună îndrăgostiții.

Odată ajunsă în curtea interioară și privind spre balcon, m-am gândit la scena din cea mai cunoscută poveste de iubire. Mi-am amintit de filmul meu favorit Letters to Juliet și m-am bucurat ca un copil când am intrat în camera dedicată scrisorilor.

Acolo, în acea cameră, aș fi rămas visătoare preț de un ceas doar ca să fac un joc de imaginație. Aș fi vrut să-i scriu Julietei lui Shakespeare o scrisoare plină de cuvinte poetice și de afecțiune.

Piazza delle Erbe – La Prosciutteria, Torre dei Lamberti, Collona di San Marco & Fontana Madonna Verona

Plecând mai departe, cu pașii oarecum obosiți, am ajuns în Piazza delle Erbe.

Ah, cel mai delicios și autentic prânz italian a fost la La Prosciutteria Verona: brânzeturi, prosciutto, cartofi, mortadella, vinul casei – toate servite în balconul micuț de la etaj. Din balcon, aveam privire liberă spre piață și spre alte trei puncte turistice: Torre dei Lamberti, înalt de 84 de m, Fontana Madonna Verona & Colonna di San Marco.

Aici, mi s-a părut că timpul a stat parcă în loc.

Aici, privind spre oamenii din mica ta piață și simțind relaxarea lor, mi-am confirmat că aș putea trăi cândva în Italia. O poți privi ca pe o promisiune, dacă vrei.

Gelato și gustat din pulsul străzilor

Întoarsă pe străzile tale pline de culoare, am continuat să-ți iau pulsul și, cum altfel să o fac, dacă nu mâncam și un gelato de la faimoasa gelaterie Venchi? Așa a spus că trebuie să facem prietena & partenera mea de călătorie, Lorelai, care a imortalizat momentul mai jos. Îi dau dreptate și chiar dacă nu mai am habar ce arome am ales, un lucru îl știu sigur: am devorat tot, atât gelato cât și fiecare stradă a ta.

Râul Adige, Ponte Pietra & Castel San Pietro

Ți-am trecut pragul curioasă printr-o poartă nouă (Porta Nuova), am mers ascultându-ți râul uitând că sunt un om mare, am urcat puțin pe scalinata (scara) care ducea spre castelul San Pietro, ca spre final să te ador pe un pod vechi (Ponte Pietra), privind cu recunoștință și fascinație un apus spectaculos.

Cred că apusul acela a fost ca o binecuvântare pentru prima noastră întâlnire, și-mi este acum o amintire ca de vară a unei zile de Decembrie. Verona, tu-mi ești un déjà vu. Am strania senzație, acum când îmi închei șirul de trăiri, că am mai scris despre tine cândva.

Te-am retrăit printre rânduri și te las aici să-mi fii amintire din viața asta, te las să fii inspirație pentru cine te caută și visare pentru cine te visează. Ah, și desigur, te las să fii iubire prin scrisoarea de mai jos pe care aș fi scris-o în ziua în care ne-am întâlnit.

O scrisoare pentru Julieta

Carra Giulietta,

Azi, aproape peste tot în lume, se sărbătorește Sf. Valentin sau Ziua Îndrăgostiților.

Deci, cred că mi-am ales un moment bun pentru a-ți scrie.

Este o scrisoare pe care m-am gândit că ți-aș fi scris-o în acel moment când am intrat în camera dedicată scrisorilor, o încăpere ce era toată scăldată-n lumina soarelui de amiază.

Doar că eram în trecere și nu aveam timp să stăm la povești.

Mi-ar fi plăcut ca eu să-ți scriu și tu, prin vocile ajutoarelor tale, să-mi răspunzi.

Dar timpul e azi prieten cu mine și cu tine.

Poate vei crede că vreau să te rog ceva pentru a mea poveste de iubire. Presupun că așa procedează oamenii îndrăgostiți care-ți lasă scrisori, nu? Dar aș vrea să îndrăznesc ceva mai mult.

Vreau să te rog să veghezi asupra cuplurilor care-și sunt poveste de iubire de ani mulți, să le trimiți câte o flacără vie ca să-și amintească unde au început și să se prețuiască mai mult.

Dacă se poate, te rog să veghezi și asupra oamenilor singuri care-și caută jumătatea și să le redai un pic speranța. Cineva, undeva – în lumea asta mare, visează întâlnirea lor.

Și, dacă nu îndrăznesc prea mult, te rog să-i binecuvântezi cu iertare, curaj și iubire de sine pe cei care suferă din povești de iubire nepotrivite lor.

O ultimă rugăminte mai am și promit să mă opresc.

Bucură-le inimile celor care ajung în Verona căutând la tine vindecare.

Poartă-i pe străzi, dă-le un apus pe care să-l prețuiască, oferă-le un zâmbet printr-un necunoscut, adu-i în prezent să-și amintească, măcar preț de câteva clipe, că sunt îndeajuns. Îndeajuns de buni, de sensibili, de speciali, de darnici, de iubitori. Amintește-le, printr-o poezie șoptită de vânt, că sunt iubiți.

Atât pentru acum.

Mulțumesc, am să-ți mai scriu cândva în viitor…poate în acea cameră iubită de soare.

Con amore,

S.

Arena di VeronaCasa di GiuliettaItaliaJulietaLa ProsciutteriaLetters to JulietO zi in VeronaPiazza delle ErbeTorre dei LambertiVenchiVerona