India mă cheamă prin Kuala Lumpur

O noapte nedormită își face simțită prezența în corpul meu și în emoții.

Mă trezesc după doar două ore de somn. 

Răspund la câteva mesaje și nici nu realizez când adorm la loc. 

După alte două ore de somn, parcă oboseala se simte mai în adâncime. Am o senzație de anxietate și agitație, ca și cum aștept să se întâmple ceva. Așteptare, așteptări, atașamente. 

Deschid fereastra și îmi dau timp să respir.

Sunt în Kuala Lumpur. Am avut un zbor în noapte, o noapte transformată-n dimineață, un sentiment neașteptat de aparținere. 

Forfota străzilor unei dimineți târzii intră în cameră alături de mine. Și nu-mi dau seama dacă îmi contribuie la anxietate ori mă invită la explorare.  

Dar vreau să-mi dau timp. Timp să respir, să mă liniștesc.

Mă așez ușor la loc după o meditație în care observ cum fug prin gânduri. Mă ancorez spre final în ametistul de forma planetei Pământ care m-a însoțit în această călătorie cu o energie masculină. 

Apoi mă pregătesc de o nouă întâlnire cu mine și cu viața. 

Singurul meu plan este să mănânc un brunch consistent și ceva mai verde, căci au trecut câteva ore de la acel waffle delicios cu unt de arahide. 

Mă las purtată de râul vieții, atât la propriu pentru că merg pe aleea pietonală de lângă râu, cât și la figurat – purtată de râul vieții din mine. 

„Călătorul nu știe întodeauna în ce pat va dormi, în ce restaurant va mânca, cu ce oameni se va întâlni, de multe ori nici ce loc va vizita, dar călătorul știe că fiecare pas este călătoria.”

draga de Andreea

Pe timpul zilei, orașul e diferit. Dar tot îl percep ca fiind luminos. Poate de vină sunt toate clădirile pline cu ferestre din sticlă care reflectă cerul. 

Traversez un pod peste râu și-mi pare că am traversat un nou portal spre o altă lume ascunsă la vedere. 

O lume pe care am s-o descopăr puțin mai târziu, pentru că-mi este foame iar în fața mea se arată o cafenea la parterul unei clădiri imense. O’Briens. 

Dar nu asta e ce mă atrage. Un singur cuvânt mă convinge să traversez strada și să intru direct în cafenea: Hearty.

Dacă există o semnificație cheie al acestei călătorii, aceea este legată de iubire. 

Plinătatea iubirii din mine de ieri dimineață, inima din supa de după-amiază de la Kafe, codul rezervării zborului la dus LUV, întâlnirea cu Joseph – cel mai înțelept șofer care m-a purtat spre inima adevărată a KL cât și spre inima lui plină de iubire față de care care-i este soție de zeci de ani, întâlnirea cu mine însămi și cu fragmente din inima mea pe străzile acestui oraș neașteptat, cărți cu titluri despre inimi sau despre iubire în lobby-ul hotelului.

Deci, cred că acum se înțelege de la sine de ce am ales să mă opresc la O’Brians. 

Mi-am comandat ceva cu mult verde și un club sandwich cu ton. Am fost surprinsă să remarc în acea salată verde bucățile de portocală. Nu țin minte exact dacă am mâncat sau nu portocale de când am ajuns în Bali, dar cu siguranță a trecut ceva timp dacă mă simt atât de surprinsă de gustul citric cu arome de Crăciun. 

Însă nu aceasta e partea delicioasă a poveștii. 

Deliciul a fost conversația cu străinul pe nume Syukri care mi s-a prins de inimă de îndată ce s-a așezat la masă cu mine. Am simțit că este unul din acei oameni de care mi-a fost dor, chiar dacă nu l-am întâlnit în Bali. 

Ne-am purtat cu ușurință prin povești despre viață, despre sens, despre adevărul din inimile noastre.

Și ne-am luat rămas bun o oră mai târziu.

Lumea de afară mă cheamă înapoi. 

Este o lume ce conține frânturi de India. O India pe care nu o cunosc momentan dar am ocazia să-i prind gustul acum.

Culori, tarabe, un miros de condimente-n aer, păsări zboară și veghează deasupra acestui cartier, magazine pline cu bijuterii din aur, îmbrăcăminte tradițională indiană, flori, mâncare, scutere, cuvântul Mumbai văzut de două sau trei ori, sunt într-un haos plin cu viață de unde caut să evadez pentru cele patru etaje ale magazinului numit Cosmic – valuri întregi de mătase, rochii, culori, vibrație cosmică. 

Dar acest haos nu mă sperie. 

India mă cheamă prin Kuala Lumpur. 

Nu știu ce este pentru mine acolo. Poate un retreat de Vipassana ori poate că e o călătorie în sens-invers al cărții și filmului meu favorit – Eat, Pray Love. 

Dar încet-încet, mă simt pregătită. 

Ah, fraza asta mă face să zâmbesc. Acum un an nu aș fi îndrăznit să spun că sunt pregătită (vreodată) pentru India. 

Ies din oraș odată cu apusul și cu o ploaie ce-mi aduce aminte că Bali mă așteaptă să revin acasă.

Attraversiamo împreună spre Ananda din Kuala Lumpur înapoi în Bali și spre India?,

S.

Scrisori între Bali & Kuala Lumpur

09.02.2022 & 16.02.2022

P.s:

Dacă aceste cuvinte trezesc emoție, magie ori speranță în inima ta – un share este foarte mult apreciat.

Așa cum o mică donație în Revolut ori o cafea virtuală mă ajută enorm. Mulțumesc. 

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13