Încheierea unui capitol

Inspir un miros familiar de cocos, cafea, ceai de ghimbir, voci necunoscute, pereți reci dar plini de culoare și vreau să cuprind tot ce conține acest moment. 

Vreau să mă cuprind pe mine, cea de acum și cea din ultimele luni, în aceste rânduri.  

Sunt într-o cafenea din Ubud, Bali, Indonezia – Kafe de pe Hanoman Street. 

Deși poate părea că a devenit ceva obișnuit pentru mine, încă privesc viața pe care o trăiesc dintr-un loc al uimirii și recunoștinței. 

Sunt nopți în care dorm atât de puțin și mă trezesc totuși odihnită și entuziasmată, cu mult înainte să răsară soarele. 

Sunt zile ploioase în care merg în picioarele goale pe stradă, uneori dansând, având ca partener ploaia sau pe cineva drag care îmi conține nebunia de a fi pe stradă și nu undeva ascunsă.  

Sunt momente în care îmi dau lacrimile de fericire privind, pur și simplu, tot ce este în jurul meu. 

Sunt oameni pe care îi tot întâlnesc, acei oameni de care mi-a fost atât de dor și care uneori par a fi construiți din cele mai frumoase visuri ale mele, și mă fascinează enorm.

Când am început acest text, mai erau 4 zile până la ziua mea de naștere. 

Acum, când îl finalizez, a rămas mai puțin de o zi. 

Pe 1 martie împlinesc 36 de ani (cel puțin în buletin – pentru că aici, după reacțiile oamenilor din jur, am întinerit cu zece ani). 

Pe 11 martie se vor face cinci luni de când am aterizat în Bali. 

Dar până atunci, am acest moment. 

Am această zi, am ziua de ieri, ziua de sâmbătă când am așezat o parte din cuvinte și toate zilele de până acum. 

Când am ajuns în Bali, aveam o inimă goală și închisă. 

Eram goală pe interior dar, în același timp, mă simțeam greoaie. Aveam zeci de straturi de emoții reprimate și sunt sigură că încă mai am. 

Aveam un zâmbet timid, uneori forțat. Și o privire mai mult spre pământ. 

Dar purtam un vis în brațe, pe care mi-era oarecum teamă să-l îmbrățișez cu totul.  Un vis care părea mult mai mare decât mine. 

Scrisori din Bali către oameni dragi, către necunoscuți, către mine, către Univers, către infinit. 

Scrisori despre oameni, locuri, frici, dans, dezintegrare, renaștere, transformare, vindecare. 

Scrisori despre viața care a prins viață în interiorul meu. Din inima mea spre inima ta. 

Cu o zi înainte de zborul spre România, pe data de 01 noiembrie 2022, am anunțat că nu pot pleca și am cerut susținere pentru următoarele 4-5 luni.

Am crezut că acele luni vor fi de ajuns, dar asta e altă poveste ce o voi relua mai jos și o voi mai detalia cu altă ocazie.

Momentul acela nu a fost doar despre a urma un vis, a fost decizia de a-mi urma destinul aruncându-mă în gol de la cea mai mare înălțime: cea a necunoscutului. 

Iar mie-mi este frică de înălțimi.

Șoapte venite dinspre inimă îmi spuneau că tot ce am de făcut e să continui să scriu și să am încredere. 

Dar nu a fost ușor, deși am îndemânarea de a face lucrurile să pară mai blânde decât sunt. 

Au fost zile în care rămâneam fără niciun ban neștiind dacă a doua zi voi avea bani pentru prânz. 

Au fost zile în care nu știam dacă voi putea plăti chiria, viza, bilete de avion pentru ieșirea din țară și refacerea vizei. 

Au fost zile în care aș fi putut să-mi pierd încrederea cu totul intrând în depresie. 

Au fost momente în care plângeam în miez de noapte crezând că nu sunt demnă de acest vis. 

Dar am continuat să am încredere. 

Am cerut susținere de la Univers și de la oameni visători conectați cu aceste scrisori, am cerut putere să-mi urmez adevărul și să scriu așezându-mi bătăile inimii în cuvinte. 

Am cerut modestie să fiu mereu recunoscătoare pentru orice lucru mic sau măreț ce venea spre mine. 

Și am primit. Am primit atât de mult. 

Am primit iubire, căci banii sunt o altă formă de iubire. Iar asta a fost o lecție valoroasă pentru o relație pe care încă o dezvolt cu răbdare și atenție. 

Ah! Sunt infinit recunoscătoare pentru tot. Pentru visătorii care au crezut în acest vis. Pentru tot ce am primit până acum.

Pentru tot ce am trăit până în această clipă. Pentru oamenii din jurul meu, aproape sau departe, pe care-i iubesc și sunt recunoscătoare pentru dansuri, dezintegrări, renașteri, deveniri. 

Am trecut de la necunoașterea iubirii de Sine la o iubire atotcuprinzătoare și infinită, de la o persoană care fugea de emoțiile sale la persoana care poate dansa, zâmbi și plânge în același timp, de la cineva căreia îi era frică de exprimare la scriitoarea care mâine se va urca pe scenă pentru a 7-a oară de când este în Bali.

Azi sunt această ființă cu inima plină, cu zâmbetul până la cer și înapoi, cu un vis pentru care mă simt îndeajuns de pregătită și demnă să-l port în brațe și să-l arăt lumii. 

Aproape că au trecut acele 5 luni pe care le vizualizam că-mi vor fi necesare să continui călătoria. 

Cumva au fost de ajuns, dar doar pentru un prim capitol. 

Și nu mă refer la un capitol al cărții Scrisori din Bali, ci la cel al călătoriei interioare. 

Scrisori din Bali mai are de cuprins câteva povești, oameni, momente.

Doar că persoana care va scrie restul scrisorilor va fi un om renăscut. Pentru că mă uit la tot ce am spus despre mine până aici și simt că sunt dincolo de orice cuvinte, orice etichete, orice descrieri mi-aș aduce.

Sunt un om creat de Sine însuși.

O femeie care va răsări împreună cu Soarele mâine dimineață, de ziua ei de naștere, într-un loc pe care l-a visat în ultimii trei ani. 

Un loc aparte din Bali. 

Dar până atunci, mai sunt câteva ore. 

Până atunci, mai sunt emoții de simțit și acest capitol de închis. Azi îmi iau rămas bun de la Simona, cea care credea că va muri la vârsta de 35 de ani. Îmi era atât de frică de moarte. Și totuși iată că, într-un fel, asta se întâmplă. E o altfel de moarte, dar e cu siguranță un sfârșit. Un nou sfârșit.

Iar mâine va fi un început. Un nou început și un nou răsărit.

Attraversiamo împreună spre Ananda prin răsărituri de Soare și răsărituri de Sine,

S. 

Scrisori din Bali, 25 & 28.02.2023

Note dulci de final:

În continuare, mai am nevoie de susținere pentru o perioadă.

Deci, dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13