Încetinește pașii. Scufundă-ți inima în liniștea din tine.

Încetinește. Respiră. Integrează. Simte. Scufundă-ți inima în Universul de sub apă. Scrie. 

Sunt recunoscătoare pentru liniștea de sub apă. Pentru liniștea care se naște în mine.

Mintea pare că încetează să existe. Sunetul infinitului îmi curge prin vene. Liniștea de sub apă e de fapt liniștea din mine.

Iertare, dragă inimă. Bătăile tale sunt oare mult prea agitate pentru că am căzut în capcana alergatului după fluturi și am uitat să răresc pasul? Respiră.

Iertare. 

Uneori experimentez rezistența iar frica se furișează în gândurile mele. Iar tu, dragă inimă, te micșorezi și nu mai poți să mă umpli cu iubire.

Știu.

Știu că sunt protejată din prima noapte în care am ajuns pe Insula Zeilor și susținută zilnic din momentul în care am decis să rămân aici pentru acest vis.

Se vor face în curând trei luni de când sunt în Bali. Trei luni de când scriu Scrisori din Bali. Trei luni în care simt că am trăit cât pentru trei ani. 

Privesc verdele acesta care pulsează a viață, simt mirosuri familiare și mirosuri noi care îmi fac plămânii să înflorească, savurez mâncarea colorată care mă hrănește și mă vindecă prin energia pământului, mă îndrăgostesc de oameni și de locuri, mă minunez de sincronicități și de magie, trec prin umbre, ating lumina, zâmbesc cerului. Sunt în Țara Minunilor.

Aici oamenii îmbrățișează copacii, mângâie plantele, merg în picioarele goale pe stradă, dansează în ploaie, numără stelele. Sunt și eu printre acei oameni. Am visat la această libertate de a fi, pur și simplu, așa cum simt să fiu.

Iar serile sunt despre muzică live în cafenele, cu dans și socializare până se sting luminile. Mi-am dorit atât de mult astfel de seri – diferite, vii, pline. 

Uneori sunt atât de înfometată să absorb tot, să fiu lângă oameni, să dansez, să mă conectez, să scriu încât uit să răresc pasul. Deși dorm doar câteva ore pe noapte, încă strălucesc din interior spre exterior.

Dar am totuși nevoie să-mi dau mai mult timp de odihnă. Să-mi dau timp să integrez. Să-mi dau timp să simt. 

Încetinește. Respiră. Integrează. Simte. Scufundă-ți inima în liniștea din tine. Scrie. 

Când am scris povestea despre Wizard, am realizat cât de binecuvântată am fost și sunt de acest loc.

Deși eu îmi imaginam că am nevoie să merg la zeci de workshops, să călătoresc pe insulă în locuri mai puțin cunoscute, am primit deja atât de multe povești de așezat în scrisori. 

Da, desigur, există în continuare o curiozitate și dorință de explorare și trăit experiențe, însă mama Bali ne învață că aici lucrurile nu merg după cum le planificăm noi.

Aici e nevoie să te abandonezi necunoscutului și să stai cu brațele deschise pentru a primi darurile vieții. 

Iar eu am primit atât de multe. Atât de mulți oameni, aici sau de peste oceane, atât de multe momente, atât de multe cuvinte.

Trecerea dintre ani este aproape. Crăciunul a rămas în urmă. A fost un Crăciun altfel, dar am iubit să-l experimentez exact așa cum a fost.

Revelionul va fi la fel de diferit. Va fi despre a-mi lua timp pentru rămas bun, cu recunoștință, de la anul ce se va încheia și pentru setat intenții, dar nu foarte multe. Va fi și despre o combinație de necunoscut cu serendipity pentru că nu am absolut niciun plan unde voi merge, cu cine. 

Pot la fel de bine să fiu în piscină la miezul nopții și să-mi ascult bătăile inimii în loc de bătăile ceasului.

Cât despre 2023, voi reveni separat cu cele câteva lucruri sau locuri care și-au așezat deja mugurii visării în inima mea.

Un lucru pe care-l știu este că anul care vine va fi cosmic. 

Dar până atunci, începutul lui ianuarie va fi despre a găsi mai mult liniștea din mine și de a mă scufunda în ea. Asta poate însemna și deconectare, din când în când, din social media. 

Totodată, această primă lună va fi despre:

• scrisorile care așteaptă să fie scrise, despre mai multe proiecte care sunt în lucru – la unele probabil că voi da drumul, pe altele le voi duce la final, și poate două-trei noi vor prinde sclipire. 
• a-mi asculta inima și despre a avea încredere.
• a mă abandona, încă o dată și încă o dată și încă o dată, întru totul respirației vieții și Universului.

Și, nu în ultimul rând, cu acest final de an și cu cel care ne va întâmpina în câteva zeci de ore, îmi așez recunoștința din inima mea spre Univers iar de acolo peste tot în lume, către inima ta. 

Mulțumesc, iubit Univers ce ești parte din mine.

Mulțumesc pentru că mi-ai ghidat pașii aici, în acest moment, în această zi, în acest loc pe care-l iubesc cu toată ființa mea. Singurul loc din lume unde vreau să fiu.

Acum. Aici. 

Mulțumesc ție, iubit cititor și visător ce-mi ești reflexie, căci ai găsit ceva printre aceste scrisori, că mi te-ai alăturat într-o călătorie care ne aduce inimile mai aproape și pentru că mi-ai trimis din energia ta. 

Să ne fie anul ce vine despre a ne onora, cu un curaj infinit, adevărul din inimile noastre.

Attraversiamo împreună spre Ananda prin Anul Nou,

S.

Scrisori din Bali

30.12.2022

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13