Identitatea aceasta moare la miezul nopții

“The love within is universal/ it can never be explained/ just be silent and receive /replace all fear with love “

Azi am întâlnit un “demon”.

La început nu l-am recunoscut. Era ceva familiar să intru în agitația ultimei zile din an în care voiam să fac tot ce nu am apucat în toate zilele din urmă.

Și am înotat în această neliniște, nerăbdare, căutare, atașare de ceea ce-mi impusesem/ imaginasem că trebuie să fac pentru a mă simți într-un anume fel. 

Voiam să mă pregătesc în exterior pentru un nou an. Dar am neglijat interiorul care începuse să ia foc. Un foc neglijabil la început, dar care până aproape spre miezul nopții avea să mă doboare complet.

Mai este doar o oră, aici în viitor, până la miezul nopții.

Iar eu sunt în vârful patului cerșindu-mi eliberarea printre febră și frisoane, printre cuvinte și sunetul artificiilor de afară. 

M-am făcut deja bucăți. Am aruncat măștile pe gresia rece.

Și arunc aici cuvinte cu greutate.

Da, greutate.

Adică nu-mi este ușor să mă fac bucăți și în scris.

Întâmpin frica, simt demonul cum mă trage în jos dar continui să merg înainte. 

Încetinește. Respiră. Simte. Integrează. Scufundă-ți inima în liniștea din tine. 

Mă eliberez de cuvintele nescrise, nespuse, gândite dar întoarse înapoi în vidul existenței. 

Mă eliberez de energiile celor care sunt agățați de mine. 

Și mă eliberez pe mine din energiile celor de care sunt agățată. 

Mă eliberez…

• de convingeri limitative.
• de atașamente.
• de rezistență.
• de control.
• de rușine.
• de rolul de victimă.
• de vinovăție.
• de dorința de a mulțumi și de a-i pune pe ceilalți pe primul loc.  
• de idei pe care le-am ținut prea mult în mine până și-au pierdut strălucirea. 
• de frici care nu-mi aparțin dar pe care le port ca pe ceva prea familiar, prea aproape de identitatea mea.

Am scris identitate? Mă eliberez și de ea. Căci mă identific în prea multe tipare repetitive și a venit momentul să mă deconstruiesc complet. 

Mă eliberez de cine credeam că trebuie să fiu și de cine credeau ceilalți că sunt ori că ar trebui să devin.

Privesc trecutul cu recunoștință.

Trăiesc și onorez prezentul cu iubire, privind demonul fricii în ochii focului care mă mistuie. 

Mă abandonez necunoscutului din viitorul ce va să vină. 

Mă iert pentru…

• toți pașii făcuți pe drumuri care nu erau ale mele.
• neiubire și judecată, pentru neascultare și amorțire.
• frica de exprimare.
• frica de a primi iubirea. 

Mă eliberez și mă iert de tot ce a fost și de tot ce nu a putut fi.

Mă eliberez de teama de a-mi da voie să mă arăt în totalitatea ființei interioare, cea ascunsă sub măști, crezând că sunt poate prea mult. Sunt de ajuns. Sunt demnă de iubire. De iubirea mea și de iubirea celorlalți. 

Acum merg înapoi pentru a deconstrui și toate aceste cuvinte, dezbrăcându-mă complet în fața viitorului. 

Identitatea aceasta moare la miezul nopții. Pentru ca apoi să renasc într-un om nou, într-un an nou. 

Un om condus de inima sa, atins și susținut de divinul din cer care i se reflectă în interior.

Un om care se va alege pe Sine.

Un om care va alege să-și urmeze calea cu mai multă autenticitate, integritate, dăruire. 

Un om cosmic, într-un an cosmic, printre milioane de oameni cosmici. 

Azi am cucerit un “demon”.

Attraversiamo împreună spre Ananda prin cucerirea demonilor interiori,

S.

Scrisori din Bali

31.12.2022

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13