Journaling Sunt un om simplu, ce poate trece neobservat.
Un om care are foarte multe frici, dar în egală măsură am și multe visuri, iar unele-mi par uneori a fi nedemne de mine. Totuși, nu renunț ușor la ele…chiar dacă le amân mai multă vreme decât e permis.
Read more “Un fel de self-portrait”
Journaling Dragă Jurnalule,
Las aici ca amintire, pentru viitor, pentru mine, pentru toți cei care mi-au traversat și mi-au atins viața cu prietenia lor.
A avea prieteni este una dintre cele mai desăvârșite bucurii ale vieții mele.
Să pot împărtăși gânduri ascunse, lacrimi, speranțe și vise cu un om care mă ascultă fără să se îndoiască de cine sunt, este înălțător.
Read more “Despre prietenie”
Journaling Am să tot repet, orice călătorie exterioară reprezintă un combustibil puternic pentru călătorii sau/și revelații interioare.
După o vizită scurtă la Vulcanii Noroioși mi-am dat seama că nu am nevoie de mult…
💫 nu am nevoie de mult timp, cât să frâng rutina și să-mi aloc câteva zeci de minute pentru o rază de soare și un loc pe care l-am mai văzut cândva demult, dar pe care l-am privit cu o bucurie nouă.
Read more “Jurnal de călătorie: Vulcanii Noroioși și o bucurie nouă”
Journaling Dragă Jurnalule,
Câteodată, mai ales atunci când găsesc sensuri noi pentru lucrurile obișnuite, îmi place să-mi creez propriile definiții. Ca acum:
O fereastră este precum un ochi către două lumi.
Un ochi spre interiorul casei, unde viața se întâmplă în intimitate;
și un ochi spre lumea de afară, spre lumina zilei și spre întunericul nopții unde viața ni se dezvăluie public.
Read more “Fereastră: Ochi către două lumi”
Journaling Dragă Jurnalule,
Fisurile sufletului, cauzate de-a lungul timpului de tot ce este împotriva realității lui, îl transformă într-un epicentru extrem de fragil.
Uneori, așa cum scoarța pământului se scutură de la prea multă tensiune și apar seismele, acele furtuni subpământene, așa și în oameni se întâmplă cutremure.
Read more “Uneori, cutremurele se întâmplă și-n oameni”
Journaling Dragă Jurnalule,
Am simțit nevoia de puțină lumină, așa că am aprins lumânări, una – două, mai multe.
Pentru sufletele care sunt adormite în cer, pentru cele care sunt amorțite pe pământ.
Am ars și lemn de santal, cât să-i simt mirosul purificator până-n gândurile cele mai negre.
Read more “Rugă pentru oamenii din oglindă”