azi m-am oprit
doar o clipă
din mersul ăsta mereu grăbit
după ciuperci și fluturi
și gânduri și visuri
și frici și întrebări
și tăceri și dor…
toate mă dor
toate sunt mereu aprinse
ca un bec fără întrerupător
azi m-am oprit
doar un pic
să inspir o secundă de aer
goală și lipsită de orice dorință
stând nemișcată în pădurea deasă
pe loc, pe timp, pe ceas, pe viață
dezbrăcată de ego și îngenuncheată
m-arunc în cea mai pură îmbrățișare
(din toate care au existat vreodată)
între un copac și o ființă
eu aici nu exist fizic
e doar stejarul de toamnă
mângâiat de scoarța aspră
și dacă știi să asculți
i se aude sufletul pulsând
în seva caldă
i se aude freamătul că poate
va deveni pagină de carte
și pădurea întreagă i se simte
prin trunchiul lemnos lipit de mine
și mâinile mele devin crengi
spre cerul din pământ
unde totul e doar un singur cuvânt
eu aici nu mă grăbesc
nu grăbesc timpul, nu grăbesc pe nimeni
devin tăcerea țesută adânc în frunze
între fiecare cădere a lor
devin zgomotul asurzitor
în copaci frânți de dor
natură, tu mă iartă
și mă-ndrumă
azi pun sub semnul întrebării tot
tot ce sunt, tot ce simt
tot ce văd, tot ce știu
tot ce iubesc
mă pun sub cel mai mare semn de întrebare
și-mi aștern sufletul
în cuvinte oarecare lipsite de răspuns
…
Lorelai prinsă într-o clipă-n alb&negru: Jurnal Fotografic
Revizuiri blânde: Doamna Claudia Minela de la Editura Minela
existentapoeziepostcards diary
What do you think?