echinox de primăvară (poezie)

în martie

soarele țese picături de rouă

pe covorul îmbătat în iarnă

fragmente de mister rostesc o șoaptă

~ poate că oamenii măcinați de visuri

sunt mai îngeri decât par de fapt ~

ieri

zbateri de aripi s-au întors de nicăieri

răscolind trupu-mi de dureri

au mușcat din carnea de pe spate

dezgolind umbre, resturi

un plămân aproape stins

o coastă ruptă

și o inimă înfrântă

azi

șterg praful de pe umeri

am două mâini care se crapă

las nămolul să se scurgă

peste păcatele timpului

uite viața cum se usucă

într-o clepsidră de gânduri

aievea rătăcind

mâine

așez vise confuze-n picturi de lumină

închid ochii

o voce-mi șoptește

~ poetică e pielea ta sărată

privită cu ochii de culoarea mării

și sub săruturile vanilate ale dimineților de martie

devii un întreg Univers albastru ~

în loc de aripi

am fericirea de acum

când noaptea-i egală cu ziua

și o poezie care nu se scrie nicăieri

în toată emisfera nordică

…

jam session cu sclipiri de inspirație de la: Elena, Silviu, Radu-Andrei, Irina & Lore

corecții blânde: Claudia Minela

echinoxpoezieprimăvară