Durerea este inversiunea fericirii

Inversiune. 

Ăsta e primul cuvânt care-mi vine în minte când îmi fac un pic de curaj să privesc spre ultimele trei zile din retreatul cu Desiree. 

De ce am nevoie de curaj? 

Pentru că în acele zile mi-am dezbrăcat sufletul, dar s-a simțit ca și cum am dat jos straturi întregi de carne vie – carnea vie însemnând trecutul și durerile îngropate în adâncurile mele.

Am să las aici câteva rânduri din jurnalul meu, rânduri scrise după primul workshop de când ne-am mutat la ocean:

„17.10.2022

Am venit la ocean, într-o casă tipic balineză. Apa, valurile, ploaia îmi spală durerea. 

Sunt recunoscătoare pentru workshop-ul intens de mai devreme, pentru puterea întregului proces, de la pasiv la activ, de la conectare la durere, de la durere la eliberare, de la eliberare la vindecare.

Sunt recunoscătoare pentru că am trăit această experiență a iertării, nu știu dacă am eliberat-o complet, dar eliberare a existat. 

Sunt recunoscătoare pentru ieșitul în ploaie, pentru că am simțit să fac asta (și mi-am dat voie). A fost vindecător.

Sunt recunoscătoare pentru scrisoarea de la Florentina.” 

Apa, valurile, ploaia îmi spală durerea. Trebuie să repet asta.

Mi-am amestecat propriile lacrimi cu lacrimile cerului și am stat acolo câteva minute bune până când nu a mai rămas nimic. 

Ce lucru ciudat cu durerea.

Mereu mi-a fost frică să simt durere. 

Deși mă refer la ambele tipuri de durere, durerea fizică îmi părea mai suportabilă.

Pe când durerea emoțională îmi părea o adevărată nebuloasă. 

Ca un sfârșit, ca un hău în care mă arunc și mă voi izbi cu putere de final ca apoi să mă fac bucăți. 

Milioane de bucăți mici împărțind durerea.

Azi simt diferit. 

Intenția mea, de când am ajuns în Bali, a fost să-mi dau voie să simt această durere ca să mă pot vindeca.

Și am tot făcut-o treptat. Începând cu workshop-urile din retreatul cu Desiree. 

M-am aruncat în hăul din mine, însă acolo am avut susținerea grupului. 

Deși durerea a fost greu de suportat, faptul că aveam o ancoră în fața mea – fie Adriana, fie Florentina, fie Adelina, fie Desiree – fie toate împreună, m-a ajutat enorm. 

Mi-a dat curaj să fiu vulnerabilă și să mă arăt dezgolită de secrete.

Acum sunt singură, dar puterea și iubirea lor au rămas cu mine.

Iar când experimentez durerea, îmi dau voie, îmi spun că e ok să simt și las acel val să mă cuprindă.

Iar durerea vine cu forță peste mine, precum un val imens al oceanului, mă cutremură până la oase și apoi se face liniște în mine.

O liniște ca de după furtună.

O liniște clară, calmă. 

Ce ciudat mi se pare. 

Durerea aduce liniște, claritate, vindecare, eliberare, noi începuturi. 

Durerea este o inversiune a fericirii. 

Are sens oare? Cred că da.

Voi încheia cu o poezie găsită azi-dimineață, cu dedicație pentru grupul în care am simțit că nu sunt prea mult.

Și las promisiunea că una din cele două povești despre retreat, care mai sunt de așezat, va cuprinde și scrisoarea de la Florentina (cu aprobarea ei, desigur).

Attraversiamo împreună spre Ananda,

S.

P.s: Noul retreat de transformare va fi la final de februarie 2023: https://www.desireehalaseh.com/blog/the-bali-transformation-experience-20-februarie-1-martie-2023

Scrisori din Bali

17.10 & 21.11.2022

“And the Great Mother said:
Come my child and give me all that you are.
 I am not afraid of your strength and darkness,
of your fear and pain. 

Give me your tears.
They will be my rushing rivers and roaring oceans.
 

Give me your rage.
It will erupt into my molten volcanoes and rolling thunder.
 

Give me your tired spirit.
I will lay it to rest in my soft meadows.
 

Give me your hopes and dreams.
I will plant a field of sunflowers and arch rainbows in the sky.
 

You are not too much for me.
My arms and heart welcome your true fullness.
 There is room in my world for all of you, all that you are.
 

I will cradle you in the boughs of my ancient redwoods
and the valleys of my gentle rolling hills.
My soft winds will sing you lullabies
and soothe your burdened heart.

Release your deep pain.
You are not alone and you have never been alone.”
 

~Linda Reuther, from Homecoming

Note dulci de final:

Dacă găsești ceva valoros în cuvintele mele și simți să-mi oferi un pic din energia ta, o poți face printr-un like, un share sau, dacă simți să oferi ceva mai mult:

O cafea virtuală: https://www.buymeacoffee.com/simona13

Sau un suport financiar: https://revolut.me/simonagoqw

Pentru mai multe scrisori din Bali:

https://www.postcardsdiary.com/explore/scrisori-din-bali/

Aceste scrisori vor continua în următoarele luni, lăsându-mă ghidată de adevărul din inima mea.

Voi scrie, voi dansa, voi înota, voi experimenta această insulă din interiorul ei spre interiorul meu.

Mă voi vindeca în această călătorie și “voi lua alături de mine” pe oricine are nevoie să se vindece. Pentru că “when one heals, all heal“.

Primesc recunoscătoare orice dar energetic, dăruit din iubire și susținere. Momentan caut sponsori care să-mi susțină următoarele luni – experiențe, locuri, cazare, mâncare, etc. și până găsesc partenerii potriviți durează un pic. Așadar, pentru acum orice ajutor e binevenit și bine primit. 

Cu inima plină de recunoștință, trimit mulțumiri și energie bună înapoi.