Dacă Vietnam nu mă vrea, eu nu mai vreau lumea-1

Din înălțimile cerului, un avion se apropie acum de Hanoi, Vietnam.

Dar eu nu sunt în el.

Nici nu știu de ce. Am senzația că sunt într-o comedie neagră cu buget limitat al cărui final nu e clar.

Am râs când mi-au spus că nu pot zbura în Vietnam fără viză, deși pe site-uri există această exprimare neclară: Visa on arrival.

Și din ce am citit eu, pentru această viză on arrival, poți aplica în aeroportul lor direct. Mai ales pentru cei care vor viză de turist.

Cu toate astea, agenții de la check-in au spus că nu mă pot lăsa să plec fără să nu am dovada vizei.

Viza, conform celor de aici, durează 3 zile lucrătoare. Eu ieri am cumpărat biletul către Hanoi.
Iar acum nu-l pot folosi.

Le pare rău, dar nu mă pot lăsa să plec pentru că nu voi fi primită în Vietnam.

Nu voi fi primită în Vietnam.

Am mai râs puțin.

Până am făcut un atac de panică ajungând iar în camera de rugăciune – de data asta în aeroportul Gusti Ngurah Rai.

Apoi am plâns.

Apoi am încercat să iau o decizie.

Dar nu am fost în stare. Mă uit pe panoul acesta cu zboruri și tot ce vreau e să mă întorc în Ubud.

Dar nu pot. Pentru că viza îmi expiră la miezul nopții și trebuie să ies din țară. Ce regulă stupidă.

Dar dacă Vietnam nu mă vrea, eu nu mai vreau lumea. Nu azi. Nu acum.

Vreau să rămân în Bali.

Attraversiamo împreună spre Ananda prin împotrivirea față de sistem,

S.

Scrisori din Bali

06.02.2023

…

P.s:

Dacă aceste cuvinte trezesc emoție, magie ori speranță în inima ta – un share este foarte mult apreciat.

Așa cum o mică donație în Revolut ori o cafea virtuală mă ajută enorm. Mulțumesc. 

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13