By 
Curaj, dragă inimă. Dă-mi putere să înțeleg. Dă-mi putere să rămân umilă. Dă-mi putere să fiu recunoscătoare.
De ieri experimentez sentimente copleșitoare de entuziasm, bucurie, recunoștință, încredere, nerăbdare, speranță, iubire.
Însă am resimțit și acel sentiment de mândrie al ego-ului.
Oamenii încep să se conecteze din ce în ce mai mult cu scrisorile mele, primesc mesaje care mă aduc până la lacrimi. Și pe lângă sentimentele acelea copleșitoare, m-am simțit mândră de mine.
Poate că nu e un lucru rău, dar m-am speriat.
Și am stat în piscină aproape o oră înotând împotriva minții și vorbind cu inima mea, cerându-i putere și curaj să fie mai presus de ego.
În sunetul apei, mi-am căutat bătăile inimii și amuțirea gândurilor.
Aproape că am reușit.
Pentru că, vezi tu, pe măsură ce oamenii sunt din ce în ce mai conectați cu inima mea așezată în scrisori, eu sunt din ce în ce mai conectată cu telefonul: WordPress, Medium, Gmail, Twitter, LinkedIn, Instagram, Facebook, Messenger, Pinterest, WhatsApp.
Scriu și postez aproape zilnic pe toate platformele, scriu mail-uri pentru sponsorizări, conversez uneori cu oameni dragi sau cu oameni noi.
Ah, nu mă înțelege greșit.
Ador faptul că social media, dacă este folosit cu intenții bune, venite din iubire și nu pentru nevoia de evadare din realitate (deși, cine sunt eu să judec – fiecare găsește acolo ce are nevoie și e ok), îmi poate oferi niște oportunități și conexiuni magice. Și, cel mai minunat lucru este că-mi poartă scrisorile peste tot în lume.
Doar că, uneori, de la atât de mulți stimuli externi și toată această conectare în lumea virtuală, devin deconectată de mine și puțin confuză în prezentul meu de aici.
Așadar, ce vreau să spun prin toate aceste rânduri, este că de ieri seară am închis internetul și mi-am dat voie să fiu, fără să verific notificări, fără să răspund la mesaje, fără să postez, fără să scriu mail-uri.
Ce a însemnat asta?
Un dans pe străzile Ubudului, primit cu zâmbete și chiar cu un indonezian care mi s-a alăturat în dans câțiva pași.
O salată (nourish bowl) pe care am savurat-o din priviri, în timp ce am mâncat-o.
Privit oamenii, zâmbit, salutări, continuat lanțul magic (o poveste care va urma).
Fără prea multe gânduri despre bani (relația mea cu ei se transformă zilnic), fără gânduri despre mâine.
Muzică.
Liniște. Joacă. Deschidere.
Scris.
Textul acesta (plus încă trei), e terapia mea. E modul meu de a descărca tot ce am simțit și revelațiile pe care le-am avut.
Mi se pare atât de extraordinar lucrul acesta – să-mi dau voie să iau o pauză de la tot cât să mă împământez, să mă echilibrez, să-mi aduc puțină claritate și să respir mai ușor.
Simona de dinainte de Bali s-ar fi simțit vinovată că și-a permis asta. (spoiler alert: am fost workaholică chiar și în fotografie, am simțit mereu nevoia că trebuie să demonstrez, cu eforturi suplimentare, că merit aprecierile, banii, clienții)
Începusem să practic aceste mici pauze în ultimele luni/ poate chiar în ultimii doi ani, fie că era de la muncă sau de la interacțiune online.
Însă nu-mi era ușor.
Nici acum nu pot spune că a fost prea ușor, dar s-a simțit și se simte atât de bine să nu am notificări, să nu verific telefonul în permanență pentru că am ales în mod conștient că nu am nevoie să o fac.
Deci concluzia acestei mici scrisori este că e posibil, ca uneori, să “dispar” cât să mă reîntorc la mine.
Dar am să mă întorc de fiecare dată. Mai calmă, mai inspirată, mai asumată.
Attraversiamo împreună spre Ananda și prin deconectarea de lumea virtuală,
S.
Scrisori din Bali
01.12.2022
Note dulci de final:
Zilele trecute am postat povestea visului meu de a scrie Scrisori din Bali. Am zis cum a început totul și unde sunt acum.
Acum sunt în momentul în care am nevoie de o șansă de la persoana/ compania potrivită, la momentul potrivit. De aceea, nu renunț să caut acea șansă. Și trimit zilnic mail-uri către diferite companii.
Însă, până atunci, orice suport – fie un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm.
https://www.buymeacoffee.com/simona13
What do you think?