Când o inimă se deschide, și inimile celorlalți se deschid

Undeva e dimineață acum. 

Aici este. O nouă dimineață cu soare și verde, cu cer aproape. 

În altă parte e noapte. E întuneric și frig. 

Dar e și plin de culorile toamnei pe străzi. Blocurile înalte și reci sunt amorțite și private de mișcarea sufletelor care dorm acum.

Pământul se învârte în jurul Soarelui.

Soarele răsare și apune la ore diferite, oamenii trăiesc vieți diferite peste tot în lume.

Viața se mișcă în jurul nostru, între zi și noapte, între rutină și dorințe pe care le îngropăm cât de adânc putem pentru că nu credem că s-ar putea împlini, că nu e potrivit, că e prea târziu, că avem niște îndatoriri sociale.

Dar viața se tot mișcă, iar noi ne străduim să ținem un ritm care nu e neapărat al nostru. 

Până când? Până devenim noi înșine un cutremur pentru cei apropiați.

Ori cel puțin, eu asta am făcut. M-am ghidat după un ritm care nu era al meu.

Până când ceva din interiorul meu a răbufnit și m-a făcut bucăți. Apoi am trimis cutremurul până-n București & Paris (unde este mama mea acum) și înapoi. 

Multă durere îngropată-n mine, multă frică, multe lucruri nespuse, atât de multe rețineri, atât de multă durere încercând să fiu pe plac, să nu dezamăgesc, să mulțumesc. Când tot ce aveam de făcut era să fiu sinceră cu mine. Să-mi deschid inima și să-mi spun adevărul. 

Când o inimă se deschide, și inimile celorlalți se deschid.

Pentru că cei care mă iubesc, mă vor iubi pentru cine sunt în toată autenticitatea mea. Unii mă vor respinge, unii mă vor critica, unii mă vor disprețui, unii mă vor uita.

Dar nu e despre ei. Nu a fost nicicând despre ei. E despre mine. E despre a-mi fi acolo cu adevărat, în cel mai important moment din viața mea – prezentul. 

Iar prezentul a însemnat să-mi fac curaj și să las toată durerea ascunsă să iasă, să trimit două scrisori – una pentru mama, una pentru el, my soulmate, (e prea personală să fie împărtășită aici, dar va fi în carte cu aprobarea lui așa cum va fi și o continuare a conversației cu mama). 

Niciuna nu este despre despărțire. Ambele au fost scrise dintr-un loc plin de iubire, iertare și blândețe.

Fiecare a fost și este despre a-mi spune adevărul, despre a-mi spune frustrările acumulate în ani de zile pentru că nu am știut nicicând să comunic prea bine (verbal, cel puțin), pentru că în interiorul meu este o copilă care nu s-a simțit niciodată suficient de în siguranță să fie ea însăși, să spună care-i sunt limitele. A știut doar să caute să mulțumească pentru a fi iubită.

Fiecare scrisoare a fost despre a-mi cere spațiul necesar de fi aici, pentru această copilă rănită, și de a-mi aminti cine sunt. 

Pentru că, uneori, uităm cine suntem. Știu că nu sunt singură în povestea asta. Știu cum e să te lași purtat de rutină, să intri într-o amorțire atât de plăcută, să-ți faci un loc al tău confortabil, să te vezi cu prietenii, să te duci la servici, să te întorci…și viața se tot mișcă, și anii trec, și uiți, și uităm. 

Hai să ne oprim un pic. Mai știm care ne este adevărul? Ești bine cu tine, ești bine în relația ta? Comunici suficient, îți cunoști limitele, îți dai timp să te reîncarci – filling your cup, cum spune my dear Lor? Pentru că…my cup was completely empty.

Lipsește ceva în inima ta? Dă-ți voie și răspunde sincer. 

Pentru că viața nu ne așteaptă să ne dăm seama, nu mereu.

Totodată, aș vrea să spun că cele două scrisori au fost despre a da o nouă șansă fiecărei relații în parte. 

De a ne întâlni în autenticitate, vulnerabilitate, sinceritate, respect. De a ne da voie și timp să ne vindecăm, să comunicăm din locuri mai asumate, să ne cunoaștem pe noi înșine și apoi să vedem cine vom fi.

Când o inimă se deschide, și inimile celorlalți se deschid.

Am oferit adevăr, am primit durere, am oferit iertare, am primit rezistență, am oferit acceptare, am primit deschidere, am oferit iubire, am primit înțelegere, am oferit adevăr, am primit înțelegere și susținere. 

Și deși poate părea că a fost ușor să-mi asum această decizie, pentru că întreaga mea ființă îmi spunea să rămân, am avut nevoie de foarte multă asumare, am avut nevoie să trec peste frica de a-i dezamăgi pe cei apropiați, a trebuit să trec peste frica de a fi singură atâta timp și peste întrebarea „cum fac eu să supraviețuiesc 4-5 luni aici?”. 

Însă, cu mâna pe inimă, m-am întrebat încă o dată care e adevărul meu iar răspunsul a fost clar – Să fiu aici.

Iar restul se vor rezolva pe parcurs.

După ce am anunțat oficial decizia mea, am fost copleșită de valul de iubire, de mesaje calde pline de încurajare, de felicitări și de susținere financiară. 

Când o inimă se deschide, și inimile celorlalți se deschid.

Iată-mă.

Sunt aici. Cu inima deschisă.

Îmbrățișez oamenii, uneori necunoscuți – la Monsieur Spoon era o tipă rusoaică, atât de boho și luminoasă, am simțit energia ei și mi-am dorit să o îmbrățișez, să-i spun că e frumoasă și mi-a spus „Thank you, sister! Ceva în limba rusă…apoi You are beautiful!” și ne-am luat în brațe.

Și da, nu simt să iau pe oricine în brațe…dar uneori mai simt această nevoie și nu am curajul să o ascult. Dar învăț. 

Sunt aici să învăț să mă privesc pe mine diferit.

Sunt aici cu inima deschisă și privesc inimile celorlalți cum se deschid.

Din Bali spre România, Canada, Franța, Spania, Danemarca, Emiratele Arabe Unite și către întreaga lume, dacă e pregătită să se deschidă.

Acum e dimineață și acolo unde era noapte. Iar eu întind mâna și te invit să…

Attraversiamo împreună spre Ananda,

S.

Scrisori din Bali

Luni, 07 noiembrie 2022

P.s: mulțumiri către Scott, din Canada, pentru că mi-a oferit cadou acest titlu pe lângă care am construit o nouă scrisoare plină de adevăr și vulnerabilitate.

Note dulci de final:

Pentru mai multe scrisori din Bali:

https://www.postcardsdiary.com/explore/scrisori-din-bali/

Aceste scrisori vor continua în următoarele luni, lăsându-mă ghidată de adevărul din inima mea.

Voi scrie, voi dansa, voi experimenta această insulă din interiorul ei spre interiorul meu.

Mă voi vindeca în această călătorie și “voi lua alături de mine” pe oricine are nevoie să se vindece. Pentru că “when one heals, all heal” 

This is the biggest leap of faith in my life – și vine la pachet cu sacrificii.

Acum, dacă vrei să-mi fii alături în această călătorie, dacă-ți place cum scriu, dacă îți trezesc emoții noi atunci te invit să mă susții prin a împărtăși scrisorile de aici cu oricine simți sau să-mi “faci cinste” cu o cafea virtuală.

Mai nou prefer apa de cocos, medicinal cacao, kombucha & golden turmeric latte.  So you have options 🙂

https://www.buymeacoffee.com/simona13

Sau, direct pe Revolut:

https://revolut.me/simonagoqw

Fiecare suport, oricât de mic, îmi va ușura perioada ce urmează. Vize, cazare, mâncare, experiențe, locuri și everything in between, voi scrie despre tot.

Voi oferi la rândul meu energie prin cuvinte pline de iubire și devenire.

Mulțumiri cu recunoștință.