Am ajuns în Bali. Nu-mi vine să cred că scriu asta.
Am ajuns în acest loc umed, cald, cu palmieri și alți copaci nemaiîntâlniți, cu tot felul de statui ale zeităților, cu temple, cu porți imense, cu un trafic ciudat, cu McDonalds și KFC și tarabe simple cu mâncăruri necunoscute, cu zeci sau sute de scutere conduse de oameni cu pelerină de ploaie și șlapi.
Afară plouă ușor iar luminile mașinilor se întrepătrund pe asfaltul umed într-un joc hipnotic ce mă face să privesc dintr-o parte-n alta. Când la mașini și scutere, când la clădirile de pe ambele părți ale drumului.
Ce-mi atrage atenția și am nevoie să mă uit de două ori, este o mamă pe scuter cu doi copii mici, ascunși sub pelerina suficient de lungă să-i ferească pe toți trei de ploaie.
Zâmbesc ușor îngrijorată să-i văd lipiți unul de celălalt și de mama lor, care cu o mână ține scuterul și cu alta gluga de la pelerină, dar la o nouă intersecție îi las în urmă dorindu-mi să ajungă cu bine la destinație.
Și cum privesc spre această realitate nouă, pe măsură ce Wayan, șoferița de origine indoneziană care m-a luat de la aeroport, gonește și claxonează de atenționare (nu de nervi) pe șoseaua ce duce spre Ubud, mă încearcă un sentiment de care îmi aduc brusc aminte.
Este o revelație despre care nu am apucat să povestesc, un sentiment pe care l-am avut și în Monemvasia în prima zi din acest an.
Deși este întuneric și nu tot ce văd are o formă clară, totul se simte cumva familiar.
Credeam că o să mă simt departe, că mă va durea distanța de tot ce cunosc, și chiar dacă am în suflet dorul de oameni dragi, mă simt acasă.
Am ajuns acasă. În Bali.
Iar acum acest termen de „acasă” își conturează o nouă definiție pentru mine. O definiție care încă trebuie scrisă. Și despre care voi mai povesti zilele următoare.
Până atunci, sunt aici pe Insula Zeilor cu inima deschisă și cu ochi curioși. Și pregătită pentru un retreat vindecător.
P.s: nu am putut să fac nicio fotografie pe drumul dintre aeroport și cazare, căci mi-am lăsat cuvintele să contureze imaginea primelor trăiri.
…
Scrisori din Bali – Ziua 0
11-oct.-2022
BaliScrisoriScrisori din Bali
What do you think?