Azi dimineață nu mi-am găsit liniștea în meditație.
Respirația-mi era pe jumătate întreagă. Abdomenul încordat.
Gândurile veneau grămadă peste mantra pe care mi-o tot repetam.
Aum Vardhnam Namah ( I am the nourisher of the Universe and the Universe is nourishes me)
Mi-am dat seama că am nevoie să mișc energia din corp așa că m-am scufundat în apă, am înotat dintr-o parte în alta a piscinei în ritm alert până când am încetat să-mi aud gândurile.
Și am început să aud doar bătăile inimii mele. Iar respirația a devenit profundă, întreagă, puțin grăbită de pulsul vieții din mine.
Gândurile s-au risipit pe undeva, sub soarele dimineții și seninul cerului.
Aici timpul se comprimă și se întinde în fața mea.

Nu am decât ziua de azi. Nu mă gândesc la ce vine mâine, peste o săptămână.
Nu mă întreb ce urmează.
Mă las purtată de inima mea, chiar dacă tot ce fac, toate deciziile pe care le iau par atât de împotriva a ce credeam despre viață, a cine credeam că sunt.
Aseară am dansat zouk pentru prima oară și am reușit să înțeleg ce înseamnă să te lași condusă.
To surrender. Abandonare.
Ieșirea din gânduri, din energia masculină, din nevoia de a fi în control. Și am simțit că plutesc. Am simțit că devin energie curgătoare.
Am înțeles că asta fac și în viață acum. Dansez după un dans ghidat de inima mea.
Și mă abandonez unui adevăr mai presus de limitările, credințele sau de fricile mele. Și parcă am o grație din ce în ce mai fluidă.
E atât de mult necunoscut aici încât mă surprind că sunt atât de puternică și totuși atât de flexibilă, adaptabilă, maleabilă.
Desigur că ego-ul tot încearcă să mă țină în cunoscut, în anticipare, în minte.
Dar îl observ cu mai multă blândețe, și îl ghidez ușor ușor spre necunoscut.
Azi am plecat cu un scuter condus de un localnic.
M-am surprins văzându-mă în reflexiile vitrinelor de la magazine, postura mea este deschisă mai mult spre cer nu aplecată și închisă spre pământ.
Inima mea se ridică deasupra corpului meu în timp ce privesc în sus, spre albastru. Acest albastru care îmi îmbracă ochii, sufletul, inima, trupul.

Simt mirosul de bețișoare de la ofrandele de dimineață amestecat cu mirosul gazelor de eșapament, aud zumzetul traficului într-o ureche, în cealaltă aud muzica din căști și dintr-o dată simt fiori prin tot corpul.
Aum Vardhnam Namah ( I am the nourisher of the Universe and the Universe is nourishes me)
Attraversiamo împreună spre Ananda,
S.
Scrisori din Bali
Vineri, 11 noiembrie, 2022
Note dulci de final:
Pentru mai multe scrisori din Bali:
https://www.postcardsdiary.com/explore/scrisori-din-bali/
Aceste scrisori vor continua în următoarele luni, lăsându-mă ghidată de adevărul din inima mea.
Voi scrie, voi dansa, voi experimenta această insulă din interiorul ei spre interiorul meu.
Mă voi vindeca în această călătorie și “voi lua alături de mine” pe oricine are nevoie să se vindece. Pentru că “when one heals, all heal”
This is the biggest leap of faith in my life – și vine la pachet cu sacrificii.
Acum, dacă vrei să-mi fii alături în această călătorie, dacă-ți place cum scriu, dacă îți trezesc emoții noi atunci te invit să mă susții prin a împărtăși scrisorile de aici cu oricine simți sau să-mi “faci cinste” cu o cafea virtuală.
Mai nou prefer apa de cocos, medicinal cacao, kombucha & golden turmeric latte. So you have options 🙂
https://www.buymeacoffee.com/simona13
Sau, direct pe Revolut:
Fiecare suport, oricât de mic, îmi va ușura perioada ce urmează. Vize, cazare, mâncare, experiențe, locuri și everything in between, voi scrie despre tot.
Voi oferi la rândul meu energie prin cuvinte pline de iubire și devenire.
Mulțumiri cu recunoștință.
BalimeditatiemindfulnessminteScrisori din Bali
What do you think?