Am renăscut din foc într-o țară nouă

Este un foc acolo, undeva, în adâncurile ființei mele. Este un foc ce odată trezit în totalitatea sa, va distruge tot ce nu este adevăr.

„Focul este doar lumină.” 

Cuvintele care au deschis ceremonia focului

Ceremonia focului

Privesc focul în ochi. Din acel foc apare o femeie. O femeie goală de straturile superficiale ale lumii în care trăiesc. 

Poartă pe ea sălbăticiunea începuturilor crude, pieile animalelor care au încercat să o doboare, vântul care i-a răvășit părul și soarele care și-a făcut casă în ridurile ei. Are un zâmbet hipnotic, emană putere și lumină prin toți porii săi.

Îi dau permisiunea să se apropie, are flăcări în privire. Mâinile ei cuprind cu putere mâinile mele, stăm față în față. 

Îmi cer iertare. De la Univers, de la toate femeile de dinaintea mea și de la ea – ea care reprezintă începutul nostru. 

Implor să am putere. Putere să ascult mereu vocea divină din mine, putere să dizolv ego-ul, putere să fiu în adevărul meu și să-l onorez mereu. 

Sunt iubire divină, sunt iubită și trimit iubire către toți oamenii. 

Femeia din fața mea își cere dreptul să renască în mine, să ardem împreună și să renaștem doar una. 

Focul din mine

Am crezut că sunt făcută doar din apă. Și știu că sunt mai mult ocean decât pământ. Respir mai mult albastru decât aer. 

Dar mai este un element despre care nu am vorbit atât de des.

Un element cosmic, un element divin, un element sălbatic. Focul. 

Focul mamei mele. Focul bunicii mele din ceruri. Focul străbunicelor. Focul ancestral. 

Am fugit multă vreme de el. L-am stins cât am putut, folosindu-mă de apa din mine. 

L-am îngropat printre rădăcini. 

Mi-a fost frică de puterea sa.

Dar de fapt mi-a fost frică de propria-mi putere. Mi-a fost frică să-mi urmez propriul drum, care nu se potrivea cu niciun drum pe care ceilalți din jur mergeau ori pe care-și doreau ca și eu să merg.

Dar m-am străduit să-i urmez, m-am străduit să mulțumesc.

„nu pot rămâne, mamă/ te iubesc, dar nu am fost creată ca să te mulțumesc/ nu am fost creată ca să te fac fericită/ ori ca să dau vieții tale un sens/ nu am fost creată ca să putrezesc sub aripile tale precum un ou nenăscut”

– Sanne Burger 

Nu am iubit școala. Am fost traumatizată de bullies. Nu am înțeles multe materii. Tot ce am învățat forțat s-a pierdut undeva în negura minții mele. 

Dar m-am străduit să mă încadrez, să caut aprecierea profesorilor, respectul colegilor. Am rămas doar cu ce am învățat intuitiv, ce a avut sens pentru mine și mi-a adus bucurie. 

„nu pot rămâne, profesore/ nu am fost creată ca să fiu încadrată în cutiile tale/ să gândesc ca tine /ori să memorez fapte/ am fost creată să gândesc liber”

– Sanne Burger 

Nu am știut să fiu în relații. În fiecare relație am uitat aproape complet cine sunt, ce nevoi am și nu am știut cum să-mi exprim adevărul. Dar m-am străduit să fiu, să ofer, să mă dedic, să fiu o jumătate ideală. 

„nu pot sta, dragul meu./ nu am fost creată pentru a-ți satisface nevoile/ să am grijă de tine/ sau să mă ascund în brațele tale./ nu am fost creată să mă fac mai mică/sau să fie luată de bună.”

– Sanne Burger 

Nu am știut să fiu o angajată bună – deși vor fi oameni care mă vor contrazice, pentru că și aici m-am străduit, am muncit peste program, am căutat să demonstrez cât de mult pot și cât de mult merit. 

Asta s-a întâmplat până în punctul în care ajungeam plângând serile acasă de nefericire. 

Mi-am dat demisia în 2016, crezând că dacă voi deveni propria mea șefă va fi mai bine. Cumva, am intrat în același cerc vicios de a căuta să demonstrez că pot, că merit – doar că acest cerc era ambalat mai frumos și elegant – eram antreprenoare.  

„nu pot sta, angajatorule./ nu am fost creată să fac bani pentru alții/ nu am fost creată să urmez ordine/ sau pentru a repeta aceeași zi iar și iar/ nu am fost creată pentru rutină.”

Sanne Burger 

Nu am știut să urmez prea bine regulile mentorilor, creatorilor de conținut. Dar m-am străduit să integrez lecțiile lor, m-am străduit să creez conținut pe Instagram care să arate într-un anume fel, m-am străduit să-mi schimb modul poetic de a scrie. 

„nu pot sta, maestre/ nu am fost creată să-ți urmez ideile despre ce este adevăr/ sau să trăiesc după dogmele tale./ Am fost creată să-mi găsesc propriul adevăr/ și să-mi fac propriile reguli.”

Sanne Burger 

Adevărul inimii mele

Acum știu. Sau mi-am reamintit din nou.

Știu că singurul meu adevăr este scrisul. Acolo este focul din mine, acolo este puterea de a-mi crea viața visurilor mele. 

Las în urma mea fotografia de eveniment. Și mă arunc în lume, aici în Bali sau acolo unde voi fi chemată, să așez Scrisori din inima mea spre inima ta. Și poate, curând, voi surprinde prin aparatul foto viața localnicilor așa cum se arată la ceasurile dimineții.

Știu că cel mai important e să mă mulțumesc pe mine, înainte de a căuta să-mi mulțumesc familia sau prietenii.

Las în urma mea cu recunoștință și dor familia și relații de prietenie care m-au construit în ultimii ani, sperând că voi fi primită cu iubire de fiecare dată când mă voi întoarce pe tărâmurile țării unde m-am născut prima oară.

Știu că am nevoie să-mi dau timp să fiu într-o relație cu mine însămi, înainte de a fi într-o relație cu cineva. 

Am nevoie să descopăr care-mi sunt limitele, care-mi sunt nevoile și să mi le exprim fără teama de a fi respinsă.

Las în urma mea o relație de 8 ani, cu o profundă recunoștință și iubire necondiționată pentru tot ce a fost și tot ce am construit.

Am nevoie să explorez, să uit tot ce am crezut că este adevărat. 

Știu că a fost mereu o foame în interiorul meu de a căuta adevărul, magia, sensul. 

Am rătăcit ani în căutarea un loc care să mi se potrivească perfect, a oamenilor care să mă conțină, a devenirii. 

Acum am ajuns acolo, iar de aici totul se schimbă. 

Am renăscut din foc într-o țară nouă – sunt acasă

Sunt acasă. Sunt în singurul loc din lume unde îmi doresc să fiu în acest moment.

Trăiesc visul vieții mele și viața visurilor mele.

Sunt creatoarea acestei noi vieți. Mi-o asum în totalitate. Și onorez tot ce m-a adus aici – visătorii care au crezut în mine și m-au susținut financiar, trecutul meu plin de încercări, de umbre, de durere, de frici, familia, prietenii din România, prietenii de aici și familia de suflet, prietenii de peste oceane, dansul.

Onorez Insula Zeilor – pentru că m-a chemat aici în urmă cu aproape 3 ani și pentru că m-a binevenit la momentul perfect.

Onorez inspirația, abundența, creația, iubirea.

Onorez apa care m-a vindecat.

Onorez focul care m-a eliberat. Și onorez viața care mă așteaptă să o întâlnesc.

“Am fost creată pentru a întâlni viața din plin/ Pentru a mă pierde în trenurile indiene/ Pentru a fi sedusă de bărbați periculoși/ Pentru a întâlni fețe, locuri și culturi diferite/ să stau toată noaptea în junglă/ să alerg cu lupii/ să fiu cucerită/ să fiu luată cu asalt/ Să fiu cu inima frântă/ Devastată/ Uimită/ Șocată/ Pierdută/ Aruncată în adâncuri

Am fost creată să-mi murdăresc mâinile/ Să am nisip în gură/ Noroi pe haine/ Spini sub picioare/

Am fost creată să sar în abis./ Am fost creată să cunosc extratereștri/ Să fac ritualuri/ Să-mi fie inima deschisă în ceremonii/ Să depășesc timpul și spațiul/ Pentru a primi magia/ Să mă pierd cu totul

Am fost creată să simt totul/ Să gust totul/ Gustul amar al durerii/ Gustul urât al amăgirii/ Gustul dulce al iubirii

Am fost creată să învăț cum să gestionez schimbarea cu grație/ Am fost creată să știu adevărul/ să învăț să zbor/

Am fost creată să învăț cum să vorbesc limbajul iubirii/ cum să-mi dezlănțui inima/ cum să lepăd totul/ cum să renunț la toate așteptările./ m-am născut să învăț cum se simte să pierzi totul/ cu excepția a ceea ce contează cu adevărat.

Am fost creată să trăiesc o viață care să îndepărteze tot ce nu era real/ Tot ce nu era adevărat/ Tot ce nu eram eu

Sunt un Phoenix./ Am fost creată să-mi întind aripile și să zbor spre soare/ Să ard și să mă transform în cenuşă/ Pentru a cădea pe pământ și a mă ridica din nou

Când voi fi bătrână/ Voi fi mândră de cicatricile mele/ De ridurile mele/ De amintirile mele/ De poveștile mele/ De înțelepciunea mea/ De libertatea mea.

M-am născut să fiu liberă.

Și, prin urmare, nu pot rămâne.” – Sanne Burger 

Attraversiamo împreună spre Ananda prin foc,

S.

Scrisori din Bali

17.01.2023

Note dulci de final:

Dacă simți că-ți sunt cu folos cuvintele așezate aici – un share al scrisorilor favorite, fie o mică donație în Revolut, fie o cafea virtuală – mă ajută enorm. Mulțumesc.

https://revolut.me/simonagoqw

https://www.buymeacoffee.com/simona13