15.167

Despre ieri, despre amintiri de demult

Despre Casa Presei Libere și câteva gânduri în plus

Ieri mi-am lăsat pașii să mă poarte prin oraș mai mult decât de obicei. 

Simțeam nevoia unei plimbări lungi, care să-mi amorțească mintea și să-mi obosească trupul. 

Astfel am ajuns în parcul care, în copilărie și adolescență, îmi era extrem de familiar. Poate prea familiar. 

Un loc în care mă plimbam de mână cu mama și mâncam vată pe băț sau porumb copt.

Un parc în care ajungeam pe jos de la liceu, când mai fugeam de la câte o oră plictisitoare cu o mână de adolescenți care-mi erau colegi de clasă.

Un loc în care am visat la povești de iubire, un parc în care am trăit povești ce-mi par atât de departe de mine.

Parcul Herăstrău.

Dar această poveste nu este despre acest parc.

Este despre clădirea care îmi apărea în cale, de fiecare dată la fel de impunătoare. 

O clădire care mereu m-a atras, m-a impresionat.

Casa Presei Libere

(sau cum i se spunea mai demult, Casa Scânteii)

Iar ieri, privind spre ea, a ieșit la suprafață o amintire, un vis uitat.

Cândva demult am mai privit spre această clădire și m-am imaginat lucrând acolo.

Totuși această imagine nu era obișnuită. 

Era ca într-un film vechi în alb&negru cu ziariști, fotografi și reporterițe care adunau povești de peste tot în lume, povești emoționante, vindecătoare, adevărate, umane. Și totul se întâmpla în această Casă a Presei Libere. Îmi imaginam acolo un jurnalism idealist, utopic chiar.

Dar e atât de departe această imagine și acest vis uitat.

Însă trecând mai departe, mi-am spus că eu deja construiesc în interiorul meu un loc al cuvintelor iar pe blog le-am conturat o casă a lor.

O casă a poveștilor despre oameni și despre locuri, a poeziei din cuvinte simple, o casă a scrisorilor cu trăiri. 

Poate nu este la fel de impresionantă precum această clădire cu istorie dar știu că este construită din adevăr, din sclipiri de prezență, din vulnerabilitate și iubire.

15.167 de pași și o minte mai ușoară, un corp obosit (care se resimte la această oră) dar fericit. 

Gânduri înainte de Bali

7-8 sept. 2022

amintiriCasa Presei LibereherăstrăupostcardsdiaryScrisori inainte de Bali